Pe scările Ministerului Justiției, Tudorel Toader a anunțat că demisionează din funcția de ministru al Justiției. PSD l-a propus pe Eugen Nicolicea, însă decizia aparţine preşedintelui Klaus Iohannis, care poate refuza o dată nominalizarea partidului pe motive de oportunitate și fără număr pe motive de legalitate. Un lucru este cert: Iohannis nu îl va accepta pe Nicolicea, forțând PSD să vină cu o altă propunere. Sigur că și PSD are posibilitatea să-l sară pe președinte. Poate să meargă pe varianta restructurării Guvernului, situație în care decizia pe noua componenţă a Guvernului Dăncilă revine Parlamentului.
E o vorbă la români: Am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su. Toți hastagistii, sorosistii, deontologii și justițiarii din politica românească care boceau până mai ieri pe la colțul străzilor cât de rău e Tudorică acum au prins drag de el. Parcă nu mai e atât de rău, dacă e să-l compari cu Nicolicea. Din punctul meu de vedere, niciun candidat al PSD la portofoliul Justiției nu are background-ul profesional al lui Toader. Este un teoretician, dar în egală măsură și un practician al dreptului. A fost procuror, judecător CCR, este profesor universitar, doctor în Drept, rector al celei mai vechi universități din România și membru al Comisiei de la Veneția.
Eu l-am susținut și apărat în Parlament de fiecare dată. Însă a jucat alba neagra cu ordonanțele. A fost un joc lipsit de fairplay. A vrut să aștepte decizia Înaltei Curți în speranța că poate Liviu Dragnea va fi condamnat. Într-un atare scenariu, ministrul Justiției ar fi scăpat de supliciul ordonanțelor. Prin această atitudine duplicitară și oscilantă, a păcălit coaliția de guvernare. A promis că trece, prin OUG, dispozițiile declarate constituționale din Codul penal și Codul de procedură penală. A trecut aproape un an și acest lucru nu s-a întâmplat. În acest interval de timp, coaliția de guvernare putea să treacă prin Parlament cele două Coduri și, probabil, acum erau pe masa președintelui pentru promulgare. A luat-o pe arătură, mai ales după presingul cancelariilor europene privind justiția din România. A crezut că, prin decizia de a da OUG pe cele trei legi ale justiției, modificate anul trecut de PSD-ALDE, își periclitează viitorul didactic și al doilea mandat de rector al Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iași.Să nu uităm că a intrat într-un guvern politic din zona universitară, fără a fi membru de partid. Cu toate acestea, a fost unul dintre cei mai longevivi miniștri. A făcut parte din trei Guverne: Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Dacă e să facem un bilanț al celor doi ani și două luni de mandat, remarc începutul curajos: modificarea Legilor 303, 304, 317/2004. Principalele modificări la Legile justiției constau în separarea carierei judecătorilor și procurorilor, înființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, creșterea vechimii necesare pentru numirea ca procurori în cadrul marilor parchete, răspunderea materială a judecătorilor și procurorilor pentru erorile judiciare, scoaterea președintelui din procesul de numire al judecătorilor cu funcții de conducere de la ÎCCJ, reglementarea mai strictă a raporturilor dintre serviciile de informații și magistrați. Tot Toader a fost cel care a declanșat procedura de revocare a Laurei Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA și a lui Augustin Lazăr din funcția de procuror general. În ultimele luni, elanul ministrului Justiției în materie de reformare a sistemului judiciar a scăzut, generând anumite suspiciuni și controverse. Reforma unui sistem cu jumătăți de măsură e contraproductivă, ea trebuie desăvârșită. Trebuie restabilit echilibrul între cele trei puteri ale statului. În ultimii zece ani, puterea judecătorească și-a extins nepermis de mult prerogativele și competențele în afara limitelor legale și constituționale, culminând cu tentativa de subordonare și control prin acțiuni de forță a puterii legislative și executive. Magistrații sunt chemați să aplice legea. Alții, și nu ei, sunt cei care o fac.
Deputat Av. Dr. Remus Borza
Suntem justițiari doar când e vorba de alții și operăm cu o dublă măsură când e vorba de noi. Miercuri, am avut o ședință comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru a aviza solicitarea președintelui Iohannis privind organizarea unui referendum pe justiție. După cum știți, votul a fost favorabil. E dreptul constituțional al președintelui să consulte poporul pe teme de interes național. Marți, în Comisia Juridică, parlamentarii juriști au făcut câteva recomandări președintelui, plecând de la dispozițiile constituționale și încheind cu recomandările Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Veneția. Când vrem să înfierăm cu mânie proletară guvernarea PSD, facem apel la caracterul obligatoriu și sacrosanct al indicațiilor Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Veneția. Când noi, justițiarii, deontologii și sorosiștii avem un interes, recomandările Comisiilor nu mai sunt obligatorii, ci doar facultative. Atât Comisia Europeană, cât și Comisia de la Veneția au recomandat statelor membre să nu contamineze sau să deturneze scrutinul pentru europarlamentare cu alte teme. Pro-europeanul Iohannis tocmai asta face. Taman pe 26 mai, când poporul este chemat să-și aleagă eurodeputații, președintele fără pată vrea să afle părerea națiunii despre amnistie, grațiere și alte mărunțișuri. Și președintele României la investitură a depus un jurământ prin care se angaja să respecte Constituția și legile țării. Ori, Constituția, prin Art. 74, alin. 2, stipulează că „nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor”, și implicit a unui referendum, „problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea”. Ori, prima întrebare pe care vrea să o adreseze Iohannis cetățenilor în cadrul referendumului este interzisă de Constituție. A doua întrebare vizează dreptul Guvernului de a emite ordonanțe sau, mai exact, interdicția Guvernelor PSD de a emite ordonanțe de urgență pe Codul penal, Codul de procedură penală și pe Legea privind organizarea judiciară. Ghinion, din nou, câtă vreme aceeași Constituție, care ar trebui să fie obligatorie pentru toți cetățenii și cu atât mai mult pentru președintele țării, abilitează Guvernul, prin Art. 108, sa adopte hotărâri și ordonanțe.
Boicot la referendum
Nu știu în ce măsură tema referendumului va mobiliza 6 milioane de români la vot, din care 4,6 milioane trebuie să fie de acord cu întrebarea pe care o va formula președintele. În fond, acest demers al lui Iohannis reprezintă un non sens. E de la sine înțeles că toți românii își doresc să nu fie corupție. E ca și cum ai întreba: Vrei să fii sănătos sau bolnav? Vrei să trăiești sau să mori? Din păcate, în ultimii 14 ani, tema corupției a monopolizat dezbaterea publică, în detrimentul marilor reforme instituționale ale României. Corupția o mestecăm precum o marotă de dimineața până seara și o dăm din gură în gură de la vlădică până la opincă. Modul partizan și politic în care a fost instrumentat actul de justiție, mai ales în ultimii ani, a lăsat un gust amar. Nu este suficient să întrebi poporul dacă mai vrea să continuăm lupta împotriva corupției câtă vreme răspunsul va fi „da”. Important e să-l consultăm cum vrem să ne luptăm cu corupția și cu corupții: în modul abject, inuman, nelegal și neconstituțional în care ne-am luptat până mai ieri, distrugând carierele, destinele și viețile unor oameni nevinovați, prin fabricarea de dosare, măsluirea de probe, imixtiunea ofițerilor de informații în ancheta penală, încheierea unor protocoale secrete între parchete și servicii, șantaj și amenințare? Evident că trebuie să combatem mult mai eficient acest flagel, dar cu respectarea strictă a legii și a drepturilor omului.
Revenind la alegerile europarlamentare, se vor prezenta la urne peste 6 milioane de votanți. Dar nu înseamnă că toți vor vota și pentru referendum. Cel mai probabil, electoratul PSD, ALDE, UDMR va boicota inițiativa lui Iohannis. Vorbim de peste 4 milioane de alegători. De un atare deznodământ e conștient și Iohannis. Frica de boicot și implicit de invalidare îi creează deja disconfort președintelui. In extremis, confruntat cu o astfel de finalitate a demersului său, nu ar fi exclus ca Iohannis să renunțe la referendum. Fapt ce nu ar trebui sa ne surprindă. S-a gândit până s-a răzgândit.
Deputat Av. Dr. Remus Borza
Președintele Iohannis pleacă de la premisa că referendumul reprezintă glonțul de aur care va aduce victoria PNL la europarlamentare și implicit a lui la prezidențialele din toamnă. În urmă cu doi ani, a venit în Parlament și a cerut încuviințarea unui referendum pe justiție. De atunci, a ținut la naftalină subiectul pentru a-l lansa în spațiul public în an electoral. Își dorește să scoată la vot oamenii nehotărâți, mai ales pe cei care vor să trăiască într-o țară fără corupție și corupți. În măsura în care va reuși să mobilizeze mai mult electorat din zona de dreapta și PNL să obțină un scor bun la europarlamentare, atunci ar putea forța căderea Guvernului Dăncilă și impunerea unui alt „Guvern al meu”. Însă pot aparea și surprize. Unii lideri ai PNL au realizat că referendumul din mai s-ar putea întoarce împotriva liberalilor. Fie prin invalidare, fie prin capitalizarea exclusivă a USR. Vorba aia: Nu e pentru cine se pregătește, e pentru cine se nimerește. Asta cu atât mai mult după ce Curtea Constituțională a României a hotărât că inițiativa legislativă de revizuire a Legii fundamentale, intitulată „Fără penali în funcții publice”, pentru care USR a strâns peste un milion de semnături, e constituțională. Această propunere de revizuire a Constituției vizează doar funcțiile alese. Per a contrario, înseamnă că cei care au fost condamnați penal pentru corupție pot să acceadă și să dețină o funcție publică numită. Adică pot să fie miniștri, șefi de autorități, agenții și instituții ale statului! Evident, vorbim de o discriminare și o neconstituționalitate în fond, câtă vreme Constituția garantează drepturi egale pentru toți cetățenii și statuează că nimeni nu este mai presus de lege. Până la urmă, voința suverană a poporului este mai tare decât decizia arbitrară a unui judecător care nu de puține ori a fost în situația de a condamna un nevinovat.
Donald Trump nota 10
Peste cinci ani, pentru că va obține en fanfare și cel de-al doilea mandat la Casa Albă, vom fi în situația de a recunoaște că Trump a fost unul dintre cei mai mari președinți ai Statelor Unite de după cel de-al Doilea Război Mondial. America, sub Administrația Trump, a cunoscut o perioadă de dezvoltare și prosperitate, o creștere economică de peste 2,5% anual, o rată a șomajului de 3,8%, cea mai mică din ultimii 17 ani, reducerea deficitelor de cont curent în relația cu China și Europa, ca rezultat al impunerii unor suprataxe vamale în relațiile comerciale cu cele două blocuri economice. Dar cele mai importante măsuri sunt legate de reducerea fiscalității de la 35% la 21%, crearea a peste 5 milioane de noi locuri de muncă, din care 200.000 doar luna trecută. Cred că e singurul președinte din lume care, în exercițiul mandatului, s-a bucurat de o creștere a încrederii. La momentul alegerii ca președinte al Statelor Unite, avea o cotă de încredere de 46%. Acum are 53%. Ca regulă generală, intervin uzura și pierderea susținerii populare pe perioada exercitării unui mandat de președinte sau prim-ministru. Săptămâna trecută, a amenințat UE cu taxe vamale suplimentare de 11 miliarde dolari la importul unor produse, ca răspuns la practicile protecționiste ale Uniunii față de producătorul european de avioane Airbus. Washingtonul acuză Bruxelles de subvenționarea gigantului european, omițând că face același lucru cu Boeing, eternul rival al lui Airbus.
Klaus Iohannis nota 8
E foarte activ. De abia întors de la Bruxelles, a băgat partidele în ședință pe tema justiției și a referendumului pe care dorește să-l organizeze în aceeași zi cu europarlamentarele, respectiv pe 26 mai. Cum am mai spus, mutarea lui Iohannis, menită să crească zestrea PNL, se poate transforma cu ușurință într-o sabie cu două tăișuri, deoarece va profita mai degrabă USR, fiind partidul care s-a asociat în spațiul și discursul public, în ultimii doi ani, cu lupta împotriva corupției și cu campania „Fără penali”. Oricum, acest demers al lui Iohannis reprezintă un non sens. E de la sine înțeles că toți românii își doresc să nu fie corupție. E ca și cum ai întreba: Vrei să fii sănătos sau bolnav? Vrei să trăiești sau să mori? Cu toate acestea, din punct de vedere politic, își joacă bine cărțile pe care le are. Însă eu mă așteptam să fie un președinte neutru, nu un președinte jucător. Un președinte care să unească, nu să dezbine națiunea.
“Este noaptea unei victorii colosale” – a spus Benjamin Netanyahu imediat după ce rezultatele parţiale din Israel au indicat o victorie relativă a partidului Likud în faţa formaţiunii de centru-stânga, Albastru şi Alb, condusă de Benny Gantz, fiu de supravieţuitori ai Holocaustului și fost şef de Stat Major al armatei israeliene. După numărarea tuturor voturilor, formațiunile celor doi rivali politici au obținut același număr de mandate, câte 35. Dar, în virtutea unor înțelegeri încheiate de Netanyahu înainte de alegeri, actualul premier al Israelului are prima șansă în a forma un nou Guvern, devenind pentru a cincea oră prim-ministru al statului Israel, depășindu-l ca număr de mandate pe David Ben-Gurion, fondatorul statului.
Curtea Constituţionala a amânat pentru 19 aprilie pronunţarea în cazul sesizării lui Florin Iordache privind un posibil conflict juridic de natura constituțională între Parlament şi ÎCCJ pe tema completurilor specializate în judecarea infracțiunilor de corupţie.
Săptămâna trecută protestatarul #rezist Marian Moroșanu, poreclit „Ceaușescu”, a fost la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, unde era internat și ulterior supus unei intervenții chirurgicale pe inimă Ion Iliescu. În loc să vină cu un buchet de flori pentru fostul președinte, a venit cu o pereche de cătușe. Un gest cât se poate de nefiresc, raportat la circumstanțele date. Efectul pe care a dorit să-l transmită prin gestul său a fost exact invers. S-a creat o anumită simpatie și solidaritate cu președintele Iliescu. În primul rând, vorbim despre o persoană în etate. Are aproape 90 de ani. Numai din acest motiv ar trebui să dăm dovadă de respect și decență. Putea fi vorba despre oricine. În al doilea rând, vorbim despre un om bolnav, care intrase în sala de operație. Din punct de vedere cardiologic, Iliescu are un istoric medical destul de complicat, având montate cinci stenturi pe inimă. În al treilea rând, vorbim de un fost președinte al României.
Norica Nicolai nota 10
Pentru că a avut o reacție vehementă, dar corectă împotriva ingerințelor nepermise ale unor demnitari sau funcționari europeni în politica internă a României, un stat suveran și membru cu puteri depline al Uniunii Europene. Norica Nicolai i-a atacat dur pe Guy Verhofstadt și Manfred Weber, care spuneau că e inacceptabilă tentativa Guvernului României de a sabota candidatura lui Kovesi pentru Parchetul European și avertizau că vor cere o dezbatere în următoarea ședință plenară a PE. România este tratată în continuare ca o țară babanieră. Vina aparține și demnitarilor români, care, timp de 30 de ani, nu au apărat și promovat țara, ci doar au defăimat-o. Nota 3 pentru Guy Verhofstadt și Manfred Weber. Astfel de presiuni sunt inadmisibile!
Am notat personalitățile politice din plan intern și extern pentru prestaţia lor pozitivă sau negativă din această săptămână.
Klaus Iohannis nota 4
Pentru discursul rostit în ședința solemnă a Senatului şi Camerei Deputaţilor cu ocazia aniversării a 15 ani de la aderarea României la NATO. Președintele Iohannis a adoptat o atitudine și un discurs belicos la adresa principalului partid de guvernământ, transformându-se într-un veritabil agent electoral al opoziției. Criticând și negând constant performanțele Guvernului, induci și în ochii partenerilor occidentali o stare de neîncredere și un profund dispreț față de România, o țară prezentată de proprii ei conducători ca fiind coruptă, neguvernabilă, măcinată de conflicte interne, o țară la periferia Europei și a istoriei, care nu merită să stea la aceeași masă cu marile puteri europene. Dacă azi Bruxelles, Paris, Berlin sau Washington nu mai dau doi bani pe România, de vină sunt tocmai conducătorii noștri, care, timp de 30 de ani, nu au apărat-o și promovat-o, ci doar au defăimat-o. Prin acest comportament al lui Iohannis, vom ajunge în curând să-l regretăm pe Băsescu. Cel puțin fostul președinte, în momentele solemne, la care participau reprezentanții Corpului diplomatic, ai mediului academic și confesional, nu politiza evenimentul. Iohannis trebuia să tacă inteligent sau să vorbească exclusiv despre aderarea României la NATO, cu avantajele și eventual dezavantajele ei. Cei pe care Iohannis, hastagiștii, USR-iștii și corporatiștii îi înfierează cu atâta mânie capitalistă sunt tocmai cei care, în anii 2000, au negociat și semnat aderarea României la NATO și ulterior la Uniunea Europeană. „Ciuma roșie” are meritul incontestabil de a fi pus România pe această traiectorie euroatlantică.
Tehnica militară la preț dublu fata de vecini
În ultimii doi ani, s-au pus la bătaie 8 miliarde euro pentru achiziția unor sisteme de apărare, Patriot și Himars, pentru construcția unor corvete și repararea celor două fregate, achiziționate de România în urmă cu 15 ani de la britanici, pentru a ridica și ei mânuța la primirea României în UE. Și polonezii și cehii, până și ungurii recurg la achiziție de echipamente militare din import. Dar nu o fac dintr-o singură sursă, fără negociere și fără licitație. Ei cumpără aceleași lucruri ca și noi, doar că la jumătate de preț. Nu am fost în stare la toate aceste contracte să introducem măcar o clauză de offset. Adică să obligăm furnizorii ca o parte din echipamente, subansamble ori mentenanța sistemelor să se facă în România. Avem o bună tradiție în industria de armament. În 1989, eram al patrulea exportator de armament din lume. Câtâ vreme Ministerul Apărării nu lansează comenzi la intern, uzinele românești sunt în pragul falimentului. Prin bugetul Ministerului Economiei, în fiecare an, alocăm uzinelor de armament între 50 și 100 milioane lei pentru a le acoperi pierderile. Ca efect al dezindustrializării, apelăm masiv la importuri, inclusiv de tehnică militară. Finanțăm milioane de locuri de muncă în alte țări.
Senatul şi Camera Deputaţilor s-au reunit, marţi, într-o şedinţă solemnă, dedicată aniversării a 15 ani de la aderarea României la NATO şi 70 de ani de la înfiinţarea Alianţei Nord-Atlantice. De la tribună, președintele Klaus Iohannis nu a putut să se abțină – nici cu această ocazie – să nu atace guvernarea PSD, care, în opinia sa, nu se ridică la inaltimea momentului. De parcă are ceva NATO cu prefectura. În replică, premierul Dăncilă l-a acuzat pe Iohannis că este în campanie electorală. Am mai spus-o și cu alte ocazii, câtă vreme Iohannis este președintele tuturor românilor, demnitate care îl obligă la neutralitate, opoziția e cea chemată să critice și să sancționeze prin mijloace democratice derapajele, excesele sau politicile de guvernare ale puterii.România are nevoie mai mult ca oricând de un președinte care să unească, nu să dezbine națiunea.
Preşedintele PNL, Ludovic Orban, a anunţat, luni, că PNL va da în judecată PSD pentru că a încheiat un protocol cu Poşta Română, astfel încât pensionarii să primească, odată cu pensia, şi un material electoral din partea social-democraţilor cu mesaje împotriva liberalilor. Liderul PNL a afirmat că, potrivit protocolului încheiat între PSD şi Poşta Română, fiecare poştaş este obligat ca, odată cu banii de pensie, să le dea pensionarilor şi un material de campanie cu atacuri la adresa PNL.
În replică, Poşta Română a transmis, tot luni, că a transmis în perioada de precampanie oferte către toate formaţiunile, PSD fiind singurul partid care a cerut acest serviciu.
Poşta Română susţine că nu a încălcat regulile GDPR prin contractul încheiat cu Partidul Social Democrat, în acest caz nefiind necesară prelucrarea de date, fiind vorba despre trimiteri neadresate, distribuite gospodăriilor dintr-un anumit areal, informează un comunicat al instituţiei.