La presiunea companiilor de taxi și in urma repetatelor proteste ale taximetriștilor, Guvernul a adoptat pe 29 martie OUG pentru modificarea Legii 38/2003, ce reglementează transportul în regim de taxi şi închiriere. Noile reglementări au intrat in vigoare azi. Odată cu eliminarea sintagmei „în mod repetat” din Legea 38/2003, agenții de la Rutieră nu vor mai trebui să demonstreze caracterul repetat al abaterii, ci pur și simplu vor aplica sancțiuni, adică amenzi usturătoare, de până la 5.000 lei, și ridicarea plăcuțelor de înmatriculare ale autovehiculului folosit în serviciul de ride-sharing sau car-sharing. În 2018, peste 3 milioane de români au optat pentru transportul cu Uber, Taxify sau Clever. O modalitate de transport modernă, civilizată, accesibilă și fiscalizată. În mașinile Uber, Taxify sau Clever nu dai peste un sconcs certat cu apa și săpunul, peste un șofer care fumează sau chiar îți vorbește urât, dacă nu îi convine de mutra ta, ori peste altul care îți refuză comanda dacă nu te înțelegi la preț sau la bacșiș. Din păcate, industria de taxi a rămas nu doar cu o flotă învechită, dar și cu o mentalitate retrogradă. Și de data aceasta, Guvernul a cedat presiunilor companiilor de taxi, campioane ale evaziunii fiscale, cărăuși de voturi, votanți și bani negri pentru partidele aflate la guvernare. Faptul că ordonanța a fost dată în plină campanie electorală probează de la sine o atare ipoteză.
Mai mult timp în trafic, mai mulți nervi, mai multă poluare
Deja se văd efectele modificărilor aduse Legii taximetriei. Azi, în București, a fost un trafic infernal. Cei care constant apelau la Uber sau Taxify au fost nevoiți să-și scoată mașinile din garaj. Cel puțin cu 20% a crescut numărul mașinilor în circulație astăzi, spre deosebire de zilele precedente. Asta înseamnă mai multe zeci de minute petrecute în trafic, mai mulți nervi și mai multă poluare, dar și mai puțini bani la bugetul de stat. Este impardonabil și inadmisibil ca într-o economie de piață să creezi poziții de monopol, cu atât mai mult în zona serviciilor.
Partidele tradiționale, și nu mă refer doar la cele din România, vor pierde teren la alegerile europarlamentare din 23-26 mai în beneficiul partidelor naționaliste, progresiste,eurosceptice și populiste, care vin puternic din urmă. Popularii europeni, cei care controlează Parlamentul și Comisia Europeană, nu au reușit – poate nici nu și-au dorit – să reformeze instituțiile europene. Marii lideri europeni clamează doar declarativ și propagandistic unitatea, solidaritatea, coeziunea și dialogul. În realitate, fiecare își urmărește propriile interese, specifice țării sau grupului politic pe care îl reprezintă. Uniunea Europeană poate să mai aștepte. Părinții fondatori ai acestui grandios proiect și-au imaginat în urmă cu aproape 70 de ani o Europă a națiunilor suverane, o Europă a egalității și fraternității, o Europă a incluziunii și complementarității.
După opt ani, celebrul ROBOR (rata medie a dobânzii la care băncile românești se împrumută între ele) a fost înlocuit de indicele de referință pentru creditele consumatorilor (IRCC), introdus prin OUG 19/2019, care a modificat OUG 114/2018. Noul indice, care se publică în fiecare zi de BNR, reprezintă rata de dobândă calculată ca medie ponderată a ratelor de dobândă cu volumele tranzacțiilor de pe piața interbancară. La actualizarea trimestrială a dobânzii, nu se va mai lua în calcul valoarea indicelui din ultima zi a trimestrului care se încheie, ci media ratelor de dobândă zilnice din trimestrul anterior. Noul indice astfel calculat pentru trimestrul anterior se va aplica exclusiv creditelor în lei acordate populației, nu și companiilor, având o valoare fixă pe un interval de trei luni.
Unii mai egali decât ceilalți
Formal, Uniunea Europeană înseamnă o reuniune de 28 de state egale în drepturi. Doar că, în realitate, unii sunt mai egali decât alții. Europa cu mai multe viteze nu e un concept pentru viitor, ci este o realitate a prezentului. Vorbim și astăzi de cel puțin trei Europe. O Europă unională cu 28 de membri. O Europă a monedei unice cu 19 membri. O Europă a Spațiului Schengen cu 24 de membri. Europa dezvoltată, locomotiva UE, este reprezentă de zona euro. Odată ce am intrat în UE, la 1 ianuarie 2007, ca un pas normal și natural, trebuia să fi adoptat și noi moneda unică. Nu ne-a oprit nimeni, însă ne-am pus piedici singuri. Un prim-deadline era 2015, după care a fost stabilit anul 2019. Din păcate, am ratat și acest termen. Următorul deadline e 2024 sau la calendele grecești. Trecerea la euro ar fi redus riscul de turbulențe monetare și financiare și ar fi presupus un curs de schimb stabil. Adoptarea monedei unice ar fi diminuat riscul de țară și implicit costul la care se finanțează România de pe piețele externe, de trei, patru ori mai mare decât cel din zona euro.
Președintele francez și cancelarul german vorbesc de o armată europeană, în condițiile în care majoritatea țărilor membre ale UE sunt și membre NATO, iar unele dintre ele, cum este și cazul României, alocă 2% din PIB pentru Apărare, dublu față de contributia la bugetul Uniunii Europene de la care am primit in ultimii 12 ani 48 miliarde euro fonduri nerambursabile.Câtă vreme există acest scut și această forță armată, care și-a dovedit eficiența și utilitatea de la fondarea acestei organizații militare în 1949 și până în prezent, ar reprezenta un cost total nejustificat și o gravă eroare să ne gândim la o alternativă militară la NATO.
Islamizarea Europei
Clamăm propagandistic și demagogic consensul, dialogul, coeziunea și unitatea la nivelul UE, deși există dezacorduri majore între state în probleme sensibile, precum migrația, schimbările climatice, mutarea ambasadelor țărilor europene de la Tel Aviv la Ierusalim, dosarul iranian, lovitura de stat în desfășurare din Venezuela, atitudinea față de Rusia. Sub pretextul respectării drepturilor omului, al toleranței, umanismului și multiculturalismului, am deschis prea larg porțile Europei hoardelor barbare. Principalii promotori ai acestei politici sunt Angela Merkel și Emmanuel Macron. Consecința pe termen mediu și lung: diluarea până la pierderea identității europene, culturale, religioase și rasiale. Și pe fondul unei demografii scăzute și a unui spor negativ al natalității, Europa e în pragul extincției. Peste 50 de ani, în Franța și Germania limba de stat va fi araba, iar creștinismul va fi înlocuit cu islamismul. Europa e un continent cu o populație de peste 500 milioane de locuitori. Avem și noi săracii și oprimații noștri. Și sunt câteva zeci de milioane de cetățeni europeni care trăiesc in risc de excluziune socială.În loc să le creăm lor condiții de muncă și de trai decente, preferăm să importăm milioane de sirieni, irakieni, maghrebieni. Solidaritate față de acești oameni trebuie să aibă în primul rând țările de aceeași limbă și religie cu ei și care sunt mult mai bogate în resurse decât țările de adopție, Germania sau Franța. Aici este paradoxul acestor valuri migratoare. Toți vin într-o Europă permisivă și tolerantă și prea puțini ajung în țări foarte bogate, precum Emiratele Arabe, Qatar, Bahrain, Oman, Kuweit, Iordania, Arabia Saudită, în care incluziunea socială ar fi mult mai ușoară și mai rapidă. Pozițiile Poloniei, Ungariei, Italiei și mai nou a Austriei în chestiunea migrației sunt corecte. Vorbim de valori comune și stat de drept la modul revanșard și justițiar pentru a pedepsi acele state care refuză dictatul Bruxellului. Polonia, Ungaria și România au fost ținte predilecte ale acestui comportament arbitrar și dictatorial al lui Jean-Claude Juncker și Frans Timmermans, doi veritabili comisari sovietici într-o Europă a secolului XXI.
Sper ca europarlamentarele din 23-26 mai să aducă o nouă garnitură de lideri la nivelul Parlamentului European și a Comisiei Europene, care să unească statele bătrânului continent, să aducă pacea, armonia, dialogul, respectul și conlucrarea în beneficiul tuturor statelor și al tuturor cetățenilor Europei. Altminteri, Brexitul va reprezenta doar începutul sfârșitului.
Deputat Av. Dr. Remus Borza
Summitul informal de la Sibiu a fost evenimentul anului în România. O dată la 14 ani îi revine unei țări membre UE președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Nu se știe dacă ne vom mai afla în această ipostază. Peste 14 ani, probabil, nu va mai exista Uniunea Europeană, dacă liderii statelor membre se vor încăpățâna să nu reformeze și să nu adapteze principalele instituții europene noilor realități economice și sociale. A reprezentat pentru România o fereastră de oportunitate în a-și crește prestigiul și respectabilitatea. Șansă irosită, câtă vreme președintele Iohannis a transformat acest summit într-un eveniment de campanie, atât pentru el, cât și pentru liberali. De fapt, acesta a fost obiectivul nedeclarat al tuturor participanților la summitul de la Sibiu. O repetiție generală, atât pentru popularii, cât și pentru socialiștii europeni, cu câteva zile înainte de europarlamentare.
Pentru România 9 mai reprezinta o tripla aniversare.Trebuie să înțelegem cu toții semnificația acestei zile.Pentru a ne onora trecutul,pentru a ne trai demn prezentul și mai ales pentru a ne construi frumos viitorul.Data de 9 mai a marcat definitoriu evoluția țării noastre de trei ori: proclamarea independenţei de stat a României pe 9 mai 1877, victoria Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial pe 9 mai 1945 şi Ziua Europei. Să o luăm cronologic: 9 mai 1877. În acea memorabilă zi,Mihail Kogălniceanu declara în Parlamentul ţării, după lupte crâncene, pierderi omenești și sacrificii uriașe, că „suntem independenţi, suntem naţiune de sine statatoare”. Să nu uităm de Alexandru Ioan Cuza, care rămâne cel mai mare domnitor al României. Este unul dintre părinţii fondatori ai României moderne, alături de Mihail Kogălniceanu şi Carol I. A creat condițiile pentru câștigarea războiului ruso-turc și implicit a independenței. Nu există mare reformă care să nu poarte sigiliul lui Cuza. Reformele adoptate în timpul scurtei sale domnii au pus bazele statului român modern.
A început o săptămână tumultoasă și agitată după vacanța de sărbători. Se anunță furtuni, tornade, nu doar la meteo, astfel de fenomene avem și în politica românească, din păcate de vreo 30 de ani. O furtună într-un pahar cu apă.
Înscrierea în învățământul dual începe în data de 24 iunie, iar copiii au la dispoziție doar 2 zile pentru a-și exprima opțiunile și apoi pentru a depune fișa de înscriere la liceele care au clase duale. Absolvenții de clasa a VIII-a trebuie să completeze fișa la secretariatul școlii pe care au urmat-o. Elevii din învățământul profesional dual primesc o bursă lunară de 400 lei.
Evaluare naţională 2019. Elevii clasei a II-a susţin, începând de marţi, probele scrise la limba română şi limba maternă din cadrul evaluării naţionale, testele fiind de 30 de minute. Probele la limba română (citire) şi la matematică vor fi susţinute în zilele de miercuri, respectiv joi.
„Doamna premier şi cu toţii din Guvern vom prezenta un pachet pentru mediul de afaceri, unde este şi această măsură pentru companiile cu capital privat şi de stat”, a spus ministrul.
Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat, duminică seară, că există posibilitatea închiderii unor şcoli, în condiţiile în care meteorologii au anunţat că urmează câteva zile cu vreme severă.
Săptămâna trecută miercuri, am revotat în Camera Deputaților, după ce același lucru l-am făcut și anul trecut, Codul Penal și Cod de Procedură Penală. De data asta,s-au supus votului Parlamentului doar acele dispoziții din cele două Coduri declarate constituționale de CCR in 2018. Cu această ocazie, coaliția de guvernare PSD-ALDE a demonstrat, încă o dată, că are majoritate, cele două legi trecând cu 180, respectiv 181 de voturi.
Pe scările Ministerului Justiției, Tudorel Toader a anunțat că demisionează din funcția de ministru al Justiției. PSD l-a propus pe Eugen Nicolicea, însă decizia aparţine preşedintelui Klaus Iohannis, care poate refuza o dată nominalizarea partidului pe motive de oportunitate și fără număr pe motive de legalitate. Un lucru este cert: Iohannis nu îl va accepta pe Nicolicea, forțând PSD să vină cu o altă propunere. Sigur că și PSD are posibilitatea să-l sară pe președinte. Poate să meargă pe varianta restructurării Guvernului, situație în care decizia pe noua componenţă a Guvernului Dăncilă revine Parlamentului.
E o vorbă la români: Am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su. Toți hastagistii, sorosistii, deontologii și justițiarii din politica românească care boceau până mai ieri pe la colțul străzilor cât de rău e Tudorică acum au prins drag de el. Parcă nu mai e atât de rău, dacă e să-l compari cu Nicolicea. Din punctul meu de vedere, niciun candidat al PSD la portofoliul Justiției nu are background-ul profesional al lui Toader. Este un teoretician, dar în egală măsură și un practician al dreptului. A fost procuror, judecător CCR, este profesor universitar, doctor în Drept, rector al celei mai vechi universități din România și membru al Comisiei de la Veneția.
Eu l-am susținut și apărat în Parlament de fiecare dată. Însă a jucat alba neagra cu ordonanțele. A fost un joc lipsit de fairplay. A vrut să aștepte decizia Înaltei Curți în speranța că poate Liviu Dragnea va fi condamnat. Într-un atare scenariu, ministrul Justiției ar fi scăpat de supliciul ordonanțelor. Prin această atitudine duplicitară și oscilantă, a păcălit coaliția de guvernare. A promis că trece, prin OUG, dispozițiile declarate constituționale din Codul penal și Codul de procedură penală. A trecut aproape un an și acest lucru nu s-a întâmplat. În acest interval de timp, coaliția de guvernare putea să treacă prin Parlament cele două Coduri și, probabil, acum erau pe masa președintelui pentru promulgare. A luat-o pe arătură, mai ales după presingul cancelariilor europene privind justiția din România. A crezut că, prin decizia de a da OUG pe cele trei legi ale justiției, modificate anul trecut de PSD-ALDE, își periclitează viitorul didactic și al doilea mandat de rector al Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iași.Să nu uităm că a intrat într-un guvern politic din zona universitară, fără a fi membru de partid. Cu toate acestea, a fost unul dintre cei mai longevivi miniștri. A făcut parte din trei Guverne: Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Dacă e să facem un bilanț al celor doi ani și două luni de mandat, remarc începutul curajos: modificarea Legilor 303, 304, 317/2004. Principalele modificări la Legile justiției constau în separarea carierei judecătorilor și procurorilor, înființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, creșterea vechimii necesare pentru numirea ca procurori în cadrul marilor parchete, răspunderea materială a judecătorilor și procurorilor pentru erorile judiciare, scoaterea președintelui din procesul de numire al judecătorilor cu funcții de conducere de la ÎCCJ, reglementarea mai strictă a raporturilor dintre serviciile de informații și magistrați. Tot Toader a fost cel care a declanșat procedura de revocare a Laurei Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA și a lui Augustin Lazăr din funcția de procuror general. În ultimele luni, elanul ministrului Justiției în materie de reformare a sistemului judiciar a scăzut, generând anumite suspiciuni și controverse. Reforma unui sistem cu jumătăți de măsură e contraproductivă, ea trebuie desăvârșită. Trebuie restabilit echilibrul între cele trei puteri ale statului. În ultimii zece ani, puterea judecătorească și-a extins nepermis de mult prerogativele și competențele în afara limitelor legale și constituționale, culminând cu tentativa de subordonare și control prin acțiuni de forță a puterii legislative și executive. Magistrații sunt chemați să aplice legea. Alții, și nu ei, sunt cei care o fac.
Deputat Av. Dr. Remus Borza
Suntem justițiari doar când e vorba de alții și operăm cu o dublă măsură când e vorba de noi. Miercuri, am avut o ședință comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru a aviza solicitarea președintelui Iohannis privind organizarea unui referendum pe justiție. După cum știți, votul a fost favorabil. E dreptul constituțional al președintelui să consulte poporul pe teme de interes național. Marți, în Comisia Juridică, parlamentarii juriști au făcut câteva recomandări președintelui, plecând de la dispozițiile constituționale și încheind cu recomandările Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Veneția. Când vrem să înfierăm cu mânie proletară guvernarea PSD, facem apel la caracterul obligatoriu și sacrosanct al indicațiilor Comisiei Europene sau ale Comisiei de la Veneția. Când noi, justițiarii, deontologii și sorosiștii avem un interes, recomandările Comisiilor nu mai sunt obligatorii, ci doar facultative. Atât Comisia Europeană, cât și Comisia de la Veneția au recomandat statelor membre să nu contamineze sau să deturneze scrutinul pentru europarlamentare cu alte teme. Pro-europeanul Iohannis tocmai asta face. Taman pe 26 mai, când poporul este chemat să-și aleagă eurodeputații, președintele fără pată vrea să afle părerea națiunii despre amnistie, grațiere și alte mărunțișuri. Și președintele României la investitură a depus un jurământ prin care se angaja să respecte Constituția și legile țării. Ori, Constituția, prin Art. 74, alin. 2, stipulează că „nu pot face obiectul inițiativei legislative a cetățenilor”, și implicit a unui referendum, „problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea”. Ori, prima întrebare pe care vrea să o adreseze Iohannis cetățenilor în cadrul referendumului este interzisă de Constituție. A doua întrebare vizează dreptul Guvernului de a emite ordonanțe sau, mai exact, interdicția Guvernelor PSD de a emite ordonanțe de urgență pe Codul penal, Codul de procedură penală și pe Legea privind organizarea judiciară. Ghinion, din nou, câtă vreme aceeași Constituție, care ar trebui să fie obligatorie pentru toți cetățenii și cu atât mai mult pentru președintele țării, abilitează Guvernul, prin Art. 108, sa adopte hotărâri și ordonanțe.