Săptămâna trecută protestatarul #rezist Marian Moroșanu, poreclit „Ceaușescu”, a fost la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu”, unde era internat și ulterior supus unei intervenții chirurgicale pe inimă Ion Iliescu. În loc să vină cu un buchet de flori pentru fostul președinte, a venit cu o pereche de cătușe. Un gest cât se poate de nefiresc, raportat la circumstanțele date. Efectul pe care a dorit să-l transmită prin gestul său a fost exact invers. S-a creat o anumită simpatie și solidaritate cu președintele Iliescu. În primul rând, vorbim despre o persoană în etate. Are aproape 90 de ani. Numai din acest motiv ar trebui să dăm dovadă de respect și decență. Putea fi vorba despre oricine. În al doilea rând, vorbim despre un om bolnav, care intrase în sala de operație. Din punct de vedere cardiologic, Iliescu are un istoric medical destul de complicat, având montate cinci stenturi pe inimă. În al treilea rând, vorbim de un fost președinte al României.

Norica Nicolai nota 10

Pentru că a avut o reacție vehementă, dar corectă împotriva ingerințelor nepermise ale unor demnitari sau funcționari europeni în politica internă a României, un stat suveran și membru cu puteri depline al Uniunii Europene. Norica Nicolai i-a atacat dur pe Guy Verhofstadt și Manfred Weber, care spuneau că e inacceptabilă tentativa Guvernului României de a sabota candidatura lui Kovesi pentru Parchetul European și avertizau că vor cere o dezbatere în următoarea ședință plenară a PE. România este tratată în continuare ca o țară babanieră. Vina aparține și demnitarilor români, care, timp de 30 de ani, nu au apărat și promovat țara, ci doar au defăimat-o. Nota 3 pentru Guy Verhofstadt și Manfred Weber. Astfel de presiuni sunt inadmisibile!

Am notat personalitățile politice din plan intern și extern pentru prestaţia lor pozitivă sau negativă din această săptămână.

Klaus Iohannis nota 4

Pentru discursul rostit în ședința solemnă a Senatului şi Camerei Deputaţilor cu ocazia aniversării a 15 ani de la aderarea României la NATO. Președintele Iohannis a adoptat o atitudine și un discurs belicos la adresa principalului partid de guvernământ, transformându-se într-un veritabil agent electoral al opoziției. Criticând și negând constant performanțele Guvernului, induci și în ochii partenerilor occidentali o stare de neîncredere și un profund dispreț față de România, o țară prezentată de proprii ei conducători ca fiind coruptă, neguvernabilă, măcinată de conflicte interne, o țară la periferia Europei și a istoriei, care nu merită să stea la aceeași masă cu marile puteri europene. Dacă azi Bruxelles, Paris, Berlin sau Washington nu mai dau doi bani pe România, de vină sunt tocmai conducătorii noștri, care, timp de 30 de ani, nu au apărat-o și promovat-o, ci doar au defăimat-o. Prin acest comportament al lui Iohannis, vom ajunge în curând să-l regretăm pe Băsescu. Cel puțin fostul președinte, în momentele solemne, la care participau reprezentanții Corpului diplomatic, ai mediului academic și confesional, nu politiza evenimentul. Iohannis trebuia să tacă inteligent sau să vorbească exclusiv despre aderarea României la NATO, cu avantajele și eventual dezavantajele ei. Cei pe care Iohannis, hastagiștii, USR-iștii și corporatiștii îi înfierează cu atâta mânie capitalistă sunt tocmai cei care, în anii 2000, au negociat și semnat aderarea României la NATO și ulterior la Uniunea Europeană. „Ciuma roșie” are meritul incontestabil de a fi pus România pe această traiectorie euroatlantică.

Tehnica militară la preț dublu fata de vecini

În ultimii doi ani, s-au pus la bătaie 8 miliarde euro pentru achiziția unor sisteme de apărare, Patriot și Himars, pentru construcția unor corvete și repararea celor două fregate, achiziționate de România în urmă cu 15 ani de la britanici, pentru a ridica și ei mânuța la primirea României în UE. Și polonezii și cehii, până și ungurii recurg la achiziție de echipamente militare din import. Dar nu o fac dintr-o singură sursă, fără negociere și fără licitație. Ei cumpără aceleași lucruri ca și noi, doar că la jumătate de preț. Nu am fost în stare la toate aceste contracte să introducem măcar o clauză de offset. Adică să obligăm furnizorii ca o parte din echipamente, subansamble ori mentenanța sistemelor să se facă în România. Avem o bună tradiție în industria de armament. În 1989, eram al patrulea exportator de armament din lume. Câtâ vreme Ministerul Apărării nu lansează comenzi la intern, uzinele românești sunt în pragul falimentului. Prin bugetul Ministerului Economiei, în fiecare an, alocăm uzinelor de armament între 50 și 100 milioane lei pentru a le acoperi pierderile. Ca efect al dezindustrializării, apelăm masiv la importuri, inclusiv de tehnică militară. Finanțăm milioane de locuri de muncă în alte țări.