Marți, 14 Mai 2019 03:00

Decalogul de la Sibiu – între dorința și neputința (prima parte)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Summitul informal de la Sibiu a fost evenimentul anului în România. O dată la 14 ani îi revine unei țări membre UE președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Nu se știe dacă ne vom mai afla în această ipostază. Peste 14 ani, probabil, nu va mai exista Uniunea Europeană, dacă liderii statelor membre se vor încăpățâna să nu reformeze și să nu adapteze principalele instituții europene noilor realități economice și sociale. A reprezentat pentru România o fereastră de oportunitate în a-și crește prestigiul și respectabilitatea. Șansă irosită, câtă vreme președintele Iohannis a transformat acest summit într-un eveniment de campanie, atât pentru el, cât și pentru liberali. De fapt, acesta a fost obiectivul nedeclarat al tuturor participanților la summitul de la Sibiu. O repetiție generală, atât pentru popularii, cât și pentru socialiștii europeni, cu câteva zile înainte de europarlamentare.

Summitul de la Sibiu –eveniment  electoral

Ca să mascheze pronunțatul caracter electoral al acestei reuniuni, cei 27 de șefi de state și de guverne, prezenți la Sibiu, au adoptat o Declarație, un decalog ce cuprinde 10 angajamente. Vorbim, mai degrabă, de 10 promisiuni fără acoperire, de niște obiective aspiraționale pentru toate statele și toți cetățenii Europei, dar greu tangibile și realizabile, de o colecție de truisme pe principiul „să fie bine, ca să nu fie rău”. Cei 27 de lideri nu au adoptat nicio hotărâre care să fie pusă în aplicare, care să aibă materialitate, ci doar au reiterat principiile fondatoare ale Uniunii Europene : unitate, solidaritate, echitate, complementaritate, convergență, stat de drept, coeziune, democrație. Declarativ, suntem toți frați în cuget și simțiri. În realitate, între est și vest, între sudul și nordul Europei, există numeroase divergențe și disparități în ceea ce privește dezvoltarea economică și socială. Curentele eurospectice nu au apărut din senin, ci ca răspuns la politica de forță a birocraților de la Bruxelles sau Strasbourg, la scenariul unei Europe cu mai multe viteze, dar și ca răspuns la lentoarea și birocratizarea excesivă a instituțiilor europene.

Nu poți să îndemni la solidaritate, coeziune și unitate, câtă vreme Macron și Merkel promovează o Europă cu mai multe viteze, o Europă cu un nucleu dur, format din Germania și Franța, în jurul căruia să graviteze ca niște sateliți celelalte state. Dublul standard și dublul limbaj sunt o trăsătură comună a tuturor liderilor europeni. Vorbim și de o doză de ipocrizie și nostalgie comunista în discursul liderilor est-europeni. Trebuie să acceptăm că unii vor și pot mai mult și că egalitarismul este doar o poveste, reminiscența unei mentalități bolșevice. Oamenii nu sunt egali, nici măcar la naștere. Sunt atâtea lucruri care ne deosebesc: statutul social și material, inclusiv zestrea genetică. Cu atât mai mult, nici națiunile nu sunt egale. Nu putem pune semnul egal doar pentru că sună bine între, de exemplu, Germania, o țară cu un PIB de 3.400 miliarde euro și o populație de 80 milioane de locuitori, și România, o țară cu un PIB de 200 miliarde euro și 20 milioane de locuitori. Nu mai vorbesc de nivelul de dezvoltare și civilizație net favorabil Germaniei.

Deputat Av. Dr. Remus Borza

Citit 9991 ori

mica publicitate

citeste ziarul

dordorulet

editia de weekend

filme spirituale

media button

datina email add

Vremea pe 3 zile

Statistici

Afișări articole
906682

Autentificare