Marea ipocrizie a liberalilor
Susținerea referendumului de către liberali le creează o mare problemă de credibilitate și oportunitate. Liberalul român s-a născut poet. Acesta e marele paradox al politicii românești. Guvernările liberale au fost mult mai populiste și toxice decât guvernările psd-iste. Unii fruntași liberali, deși încă nu știm dacă vom avea referendum sau nu și cu atât mai puțin dacă va fi validat, cer ultimativ PSD să modifice în regim de urgență Constituția în sensul dorit de liberali și usr-iști. Ceea ce uită urmașii Brătienilor e că, în 2009, 9 milioane de români, chemați la referendum de către președintele Băsescu, au votat pentru un Parlament unicameral cu 300 de deputați. Iată că se împlinesc zece ani de la momentul consultării populare fără ca să fi pus în acord legea fundamentală cu actul de voință populară, atât de categoric și explicit exprimat. Cine guverna țara în perioada 2009-2012? Nu foștii PDL-iști, actualii PNL-iști?! Să vii să ceri actualei coaliții de guvernare să facă ceva ce tu ai refuzat să faci mi se pare expresia unei mari ipocrizii.
Demersurile coaliției de guvernare de modificare a Legilor justiției, a Codului penal și Codului de procedură penală profit mai mult PNL decât PSD sau ALDE. Sunt mult mai mulți cei din PNL care au dosare penale pentru corupție decât am număra în ograda PSD. Ori, ce credibilitate pot să aibă fruntași liberali când acuză PSD de afectarea independenței justiției, în condițiile în care au zeci de primari cu trei până la cinci dosare fiecare, pe la DNA sau instanțe?! Dar românii au o memorie selectivă. Iar ipocrizia, dublul standard și dublul limbaj sunt trecute la capitolul virtuți.Perpetuarea interdicției de a ocupa o demnitate publică aleasă este neconstituțională. Înțeleg că o atare demnitate, fie ea aleasă sau numită, să nu o ocupi pe perioada executării pedepsei sau pe perioada suspendării condiționate a pedepsei, dar nu poți prelungi interdicția peste această limită decât cu încălcarea gravă a Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a altor acte și tratate internaționale la care România este parte. Vorbim, în fond, de amputarea unor drepturi civice care sunt inalienabile. Omul se naște și moare cu aceste drepturi.
Deputat Av. Dr. Remus Borza
