Publicitate

scpexpert 200320

Născută în 22 aprilie 1948, mamă a unui fiu, bunică a 3 nepoțele, ne-a părăsit pentru a merge în lumea celor drepți în 4 noiembrie 2019. Pe când trăia era șefă telefonistă, apoi a lucrat la fabrica de confecții, mai apoi s-a îmbolnăvit de neoplazie a colului uterin, ramânând în concediu de boală până la sfârșit. Ne lipsește și ne va lipsi tot restul vieții noastre. A crescut nepoțelele în așa fel încât la școală sunt premiante și în zi de astăzi. 

Bunica noastră a fost TOTUL pentru noi.....ne-a crescut, ne-a educat în cel mai frumos mod posibil și tot ceea ce suntem și reușitele noastre i le datoram întrutotul! Pentru noi inca este vie... O simtim alaturi in permanență... Inimile noastre îi vor fi casa pana la ultima bataie! Acum, bunica noastra e in noi, traieste in noi, ne curge prin vene... si ne da putere! 

Nu erau sedinte cu părinții, serbari, olimpiade, concursuri de la care sa lipsească; ne era alături întotdeauna și ne zicea ,,10 sa luați!” și mereu așa se intampla. Nu era profesor care sa nu o cunoasca pe bunica noastra, atat din generala, liceu, cat si de la facultate. Tot timpul când veneam de la școală era așa mandra când scoteam din ghiozdan carnetul de note și îi dădeam sa ne semneze zecele din acea zi(toate notele noastre au semnătura bunicii) și de fiecare data ne aștepta cu mâncare, cea mai gustoasa mâncare, făcură la soba și cu camera caldă și ne pupa și ne îmbratisa mereu (cum sa uitam acele îmbrățișări care, parcă opreau timpul în loc). Când recitam pe scenele teatrelor era cu noi.....Era de ajuns sa o privim o singura data în ochi pe bunica noastră și teama, emoțiile dispăreau, iar la final, din sutele de aplauze, doar cele ale bunicii făceau sa răsune atât sala, cât și sufletele noastre....simțeam ca era mândră de noi.... Cand faceam origami, bunica ne ajuta cel mai mult si niciodata nu ne plictiseam, pentru ca ne povestea intreaga viata si tot ce a trait. Nu a existat problema la care bunica noastră sa nu găsească rezolvare...Ne strângea de mana și ne zicea ,, o sa se rezolve!”... Doar Dumnezeu poate sa înțeleagă strânsă legătură dintre noi... Chiar și la spital,  imediat după anestezia de la operatie eram acolo cu bunica noastră și am luat-o de mana....Și ne-a strâns înapoi...Cu toate ca nu era constienta si nu simtea nimic, asa cum ziceau medicii, pe noi ne-a simtit.Chiar și după ce a aflat de boala, nu am vazut-o niciodată ca a plans, iar noi eram în permanenta cu bunica. Așa ne-a învățat și pe noi sa fim, puternice, unite, sa fim oameni buni, sa facem bine și sa ajutam cât de mult se poate și sa ne rugam mereu la  Dumnezeu! Bunica a fost și este în continuare stâlpul familiei noastre și ne poarta  cea mai mare grijă! Știm ca în continuare este cu noi peste tot și ne susține, pentru ca tot timpul ne trimite câte un semn. Acum o sa muncim și mai mult sa devenim ceea ce ne-am dorit și sa ne indeplinim visurile....Tot ceea ce o sa facem, o sa fie pentru BUNICA NOASTRĂ!!!

O să îi păstrăm memoria vie în fiecare zi.