Sâmbătă, 30 Martie 2019 02:00

Contractul de întreținere

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Prin intermediul acestui contract, legiuitorul a pus la dispoziție unor persoane, de regulă înaintate în vârstă posibilitatea de a transmite dreptul de proprietate asupra unui bun, în schimbul întreținerii pe timpul vieții, iar la deces, să o înmormânteze.Dacă în codul civil de la 1865, acest contract era unul nenumit, deoarece nu era prevăzut expres în lege, în actualul Cod civil acesta este prevăzut la art. 2254 – 2263.

În doctrină acest contract a fost definit ca acea convenție prin care una dintre părți (creditorul) înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani, iar cealaltă parte (debitorul) se obligă să îi asigure întreținerea în natură (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, îngrijiri medicale, menaj, etc. ), pe timpul cât va trăi, iar după moarte să o înmormânteze, potrivit religiei sau datinilor.

Contractul de întreținere, este un contract oneros (presupune o prestație), aleatoriu (depinde de durata vieții creditorului și starea sa de sănătate), sinalagmatic (există obligații reciproce) translativ de proprietate (bunul intra în patrimoniul debitorului), intuitu personae (între anumite părți), autentic (deoarece legea impune forma autentică).

Obligația creditorului (persoanei întreținute) este să transmită dreptul de proprietate asupra bunului său (de regulă un imobil) în favoarea debitorului (persoana care asigură întreținerea), iar acesta din urmă are obligația să presteze zilnic întreținerea.

În practică unii debitori ai întrețineri, au reprezentarea că întreținerea se asigură sporadic sau doar când are creditorul nevoie, acesta fiind în putere nu are nevoie de ajutor sau întreținere. Din perspectiva legii, obligația debitorului de întreținere se face personal, nu poate fi cedată altei persoane și se realizează zilnic.

Astfel debitorul trebuie să asigure creditorului/creditorilor  zilnic, hrana, îmbrăcămintea, încălțămintea, menajul, asigurarea unei locuințe curate, calde (iarna), medicamente dacă suferă de boli, îngrijiri medicale dacă este bolnav.

Toate costurile întreținerii sunt în sarcina creditorului, care trebuie să le suporte, acesta neputând pretinde de la întreținut sume de bani, deoarece prestația sa, s-a materializat prin cedarea dreptului de proprietate asupra unui imobil.

Neprestarea întreținerii antamează răspunderea contractuală, cu consecința rezoluțiunii judiciare a contractului. Este de precizat că, dacă până la rezoluțiune s-a prestat întreținere, tot ce s-a prestat nu este supus restituirii, datorită caracterului aleator al convenției.Prin rezoluțiunea contractului, bunul se întoarce în patrimoniul întreținutului (creditorului întreținerii) fără vreo obligație din partea acestuia de a restitui întreținerea prestată pe perioada derulării contractului.

Dacă însă, în contract s-a prevăzut și plata unui preț, suma respectivă va fi restituită în caz de rezoluțiune, precum și impozitele plătite. Cheltuielile de perfectare a contractului nu se restituie.

Acțiunea în rezoluțiune a contractului pentru neexecutarea obligației de întreținere, are caracter patrimonial și este supusă termenului general de prescripție de 3 ani.

Dacă creditorii întreținerii au decedat și nu au apucat să promoveze acțiunea în rezoluțiune, moștenitorii acestora au posibilitatea de a promova acțiunea, dovedind în cadrul acțiunii că debitorul întreținerii nu și-a îndeplinit obligația asumată. 

Legea prevede și înlocuirea întreținerii în natură, pentru motive obiective, situație în care instanța în lipsa unei învoieli a părților, poate stabili plata unei sume de bani lunar, care poate fi diminuată sau majorată după caz.

Caracterul aleatoriu al contractului, este dat de împrejurarea că, prestația întreținătorului durează funcție de durata vieții întreținutului și starea sa de sănătate. Debitorul nu poate renunța la întreținere pentru motivul că întreținutul s-a îmbolnăvit sau trăiește 120 de ani și drept urmare, valoarea apartamentului primit este mai mică decât întreținerea ce o prestează.

În practică, există numeroase procese având ca obiect rezoluțiunea, pe motivul neprestării deloc sau foarte rar a întreținerii, fapt ce justifică o astfel de acțiune, însă aceste fapte, trebuie să fie dovedite cu martori sau orice mijloc de probă care atestă neprestarea întreținerii.

Citit 91 ori Ultima modificare Vineri, 05 Aprilie 2019 22:24
Mai multe din această categorie: « Nedemnitatea Succesorală Acțiunea revocatorie »