Marți, 08 Ianuarie 2019 00:18

05-06.01.2019

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
La final
 
Fără de revoltă
Ziua s-ar fi scurs
Spre amăgire Deloc interesantă
Acum este definitivă
Gravă Rămasă cu ispravă.
 
Eugen Dulbaba
 

Întoarcere
 
El prin lume
Cum se întâmplă
Toate mi le arată
Astăzi, noi
La rând suntem
Despre El
Ca să vorbim
Cum odată Povestea.
Eugen Dulbaba
iertare
Să mă ierți dac′am greșit
Mbrățișându-te,
Și dacă te-am obosit Sărutându-te.
Iartă-mă dacă ți-am șters
Roșul buzelor,
Și de-am așezat
în vers Glasul Muzelor.
Astea toate le-am făcut
Doar de dragul tău.
Și-apoi ce-i de le-am făcut?
Am făcut vre-un rău?
 
Eugen Dulbaba
 
 

Dumnezeu, Domnica şi Izvernicirea (Se dedică rapsodului domnica Trop şi prietenului Dan Alexoae)
 
Izverniceşte, Doamne, lumea,
Cum Domnica făcu luna
Să răsară la Izverna,
Sara, când se cuibăreşte
Dorul în sânul fecioarelor!
Izverniceşte, Doamne, lumea,
Dă, ordin, Doamne,
De izvernicire grabnică,
Ni se usucă iile
De boala necântatului,
De urgia înnoptatului
Pe moşia necuratului!
Izverniceşte-ne pre noi,
Doamne, cu domnici,
Frumoase ca trei arnici,
Precum şi Domnica ne izvernici
Pre noi cu cântecul ei, de-aici!
Trop, trop, trop,
Domnică, trop,
Dumnezeu vine-n galop
Să te-asculte, strop cu strop,
Domnică, Izvernă dulce,
Cum e dorul de la... “munce”!
Vino, Doamne, cântă-ne,
Domnica răs-cântă-ne,
Cum e luna, cum a-luna,
Dragostea pe trup de fulger,
Pentr-un piculeţ de sânger!
Doamne, dacă vrei să pleci, te du,
Să ne laşi doar cântecu’,
Cântecu’ şi pe Domnica,
Altceva, nu vrem nimica,
Ne-om tămădui, tu ştii,
Muntele ne-o veşnici,
Şi te-om omeni frumos,
Doamne, cel doinit duios,
Când din frunză, când din plop,
Când din dor, când din soroc!
Doamne, domnitor de flori,
De domniţe, de fiori,
Lasă-ne, Te rogu-Te,
Să-nvelim corola lumii
Cu cântarea Izvernii,
Cu doinirea Domnichii,
Şi-nchinarea Precistii!
De Te du, Doamne,
Te du, Lasă, Doamne, cântecu’,
Cântecu’ şi pe Domnica,
Te-om chema duminica,
Te-om chema cu el, la vară,
Cu Domnica-n primăvară,
Şi-ai veni cum vine-un dor
La căsuţă, în pridvor,
Cum vine barza în sat,
Chiar de-i cuibul blestemat...
Mântuie-ne, tu, Domnică,
De din glas de Domn fetică,
Scăldată-n apa Izvernii,
Cristelniţă de-aprins vecernii,
Şi cădelniţă de dor şi mir,
Prinsă-n cer, prinsă-n chimir,
Cântă-ne, descântă-ne,
Lumea luminându-ne,
Lumea luminându-se,
Lumina-nlumindu-se...
Izverniceşte, lumea, Doamne,
Pân’ nu pleci, cu trei bucoavne,
Una mie, una ţie,
Una Domnichii, s-o ţie,
S-o facă vorbă de duh, de leac,
Cântată pe-un strop de veac,
Când suie luna pe gură,
Noaptea, pe fulgerătură,
Să nu ştim nici noi, nici ea,
Cum e dulce dragostea...
Izverniceşte-ne în cânt,
Ca-n psalmul pântec de cuvânt,
Ţi-om face altar pe-un dor,
Pe Domnica-ni - salahor,
Îngerii să-i răs-albească,
Icoane să miruiască,
Izverniceşte-ne pre toţi,
Mai luminaţi sau mai netoţi,
Şi nu ne mai lăsa-n ispită,
Şi dă-ne pâinea risipită,
Dă-ne tot muntele-napoi,
Şi dă-ne viaţa de Apoi,
Că noi ţi-om da, mării, ţi-om da,
Ce-i mai mândru-n Izverna,
Domnică cu duh în glas,
De-o auzi, învi-ntr-un ceas,
De-o aude Lazăr cântând,
Iar se saltă din mormând,
Noi ne afundăm în dor
Până-n veacul următor!

Dan Șalapa
 
 
Citit 228 ori Ultima modificare Sâmbătă, 12 Ianuarie 2019 00:14
Mai multe din această categorie: 12-13.01.2019 »