În cazul în care la încheierea căsătoriei cei doi soți nu aleg regimul matrimonial aplicabil căsătoriei prin încheierea unei convenții matrimoniale, se aplică regimul comunității legale.

Potrivit acestui regim, toate bunurile dobândite de cei doi soți în timpul căsătoriei, de la data dobândirii lor, sunt bunuri comune în devălmășie (art. 339 Cod civil).

În patrimoniul celor doi soți pot exista pe lângă bunurile comune și bunuri proprii, asupra cărora soțul poate avea un drept de folosință precum și un drept de moștenire.

Astfel, legiuitorul a prevăzut expres la art. 340 Cod civil care sunt bunurile proprii ale fiecărui soț, după cum urmează:
a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
b) bunurile de uz personal;
c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri;
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.
Evid
ent că analiza fiecărui caz în parte, presupune o lucrare complexă, pentru ficare caz existând discuții și explicații, însă din motive de spațiu, în mod cu totul sintetic le enumerăm în ideea ca, cititorul să înțeleagă în linii mari cum stau lucrurile și cum acestea se aplica în situația sa, în cazul în care există un interes în problema bunurilor deținute și stabilirea regimului juridic al acestora.

Precizăm faptul că, în materia regimului juridic, operează și regulile subrogației reale cu titlu particular, în sensul că, dacă un soț a avut un imobil, bun propriu, deținut înainte de căsătorie sau primit donație sau moștenire, pe care l-a vândut, iar din banii încasați plus o altă parte, a luat un alt imobil, în timpul căsătoriei, iar în acte au fost trecuți ambii soți, valoarea bunului propriu, se va regăsii în noul bun, care deși apare ca fiind comun, cota de preț bun propriu, va fi bun propriu. În caz de partaj, pe baza actelor, partea interesată se va putea prevala de subrogația reală și va dobândii o cotă mai mare, cum și este normal să fie.

Este de subliniat faptul că, veniturile din muncă, din pensii sau alte venituri de acest fel, incluzând și cele obținute în baza unui drept de proprietate intelectuală, sunt bunuri comune.
Concubinajul nu determină comunitatea de bunuri în devălmășie, indiferent de durata acestuia, situație în care prin încetarea acestuia, între părți există doar drepturi de creanțe reciproce, funcție de contribuția fiecăruia la dobândirea bunului mobil sau imobil.

Într-o astfel de situație, părțile trebuie să fie mai diligente și să dețină înscrisuri pentru orice achiziție, astfel încât să își poată proba eventualele pretenții, în cazul separației.