Vorbim de sistemul public de sănătate, o veritabilă gaură neagră a bugetului de stat, în care, în fiecare an, alocăm peste 11 miliarde euro. De la an la an, am crescut bugetul CNAS și al Ministerului Sănătății. Și banii tot nu ajung. Cu toată această infuzie de capital, România este pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitatea infantilă, mortalizatea cauzată de incidența bolilor cardiovasculare, mortalitatea cauzată de infecțiile nosocomiale sau intraspitalicești, mortalizatatea cauzată de indolența și malpraxisul unor medici din sistemul public de sănătate. Acum o lună, ministrul Costache a spart monopolul rezidențiatului, liberalizându-l. Câțiva octogenari din sistemul public de sănătate aveau drept de viață și de moarte asupra celor peste 6.000 de rezidenți. Zeci de spitale județene nu au văzut picior de rezident în ultimii 20 de ani, pentru ca, în unele spitale universitare, să găsim câte 120-130 de rezidenți la un îndrumător! Ministrul Costache a făcut posibilă formarea profesională a rezidenților în toate spitalele județene, în spitalele militare și spitalele private, unde există medici primari. Prin această măsură, se va rezolva și deficitul de medici de la nivelul spitalelor județene și municipale, prin infuzia masivă de rezidenți. Reacția establishmentului medical a fost cât se poate de vehementă, dar ministrul Costache nu s-a lăsat înduplecat. Astăzi nu mai există niciun rezidențiat care să nu fi fost arondat unui spital în vederea specializării și formării profesionale.

Mai ieri, ca o mană cerească, a venit dezvăluirea că Victor Costache se face vinovat de un păcat de moarte, și anume că operează la un spital privat, un foarte bun prilej de a-i cere demisia. O atare reacție nu e decât un reflex bolșevic a unor oameni defazați în timp și care nu vor să accepte că, de 30 de ani, România este o economie de piață, în care nu mai putem accepta monopolul pe anumite profesii sau servicii. Trebuie să înțelegem, după 30 de ani de capitalism, că medicina privată este o alternativă necesară și de dorit la sistemul public de sănătate. Trebuie să acceptăm realitatea: avem 188 de spitale private, în care lucrează peste 22.000 de medici. Trebuie să mai înțelegem că un spital privat este o instituție de utilitate publică care tratează tot oameni, și nu șobolani. Destul că am discriminat, timp de 30 de ani, și am subfinanțat medicina privată, încălcând atât Constituția, cât și legile țării. Art. 3 din Legea 145/1997, privind asigurările publice de sănătate, garantează un acces nediscriminatoriu al cetățeanului la sănătate și educație. Trebuie să mai înțelegem că finanțarea actului medical, indiferent unde se realizează, în public sau în privat, se face din banii cetățenilor. Sunt peste 5 milioane de salariați cărora li se rețin, lună de lună, contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din venitul realizat. Peste 5.2 milioane de pensionari au contribuit, mai bine de 30 de ani, la fondul de asigurări sociale de sănătate. Statul, deci, e doar un administrator al banilor pacienților. Au dreptul la un serviciu medical de calitate. Pacientul este suveran în dreptul lui de a opta unde să se trateze: în public sau în privat. Banul sau finanțarea trebuie să urmeze pacientul. E un principiu statuat încă din 1889, de către primul cancelar al Germaniei unificate, Otto von Bismarck. Sistemul bismarckian, preponderent în țările din Europa, Gemania, Austria, Franța etc, se fundamentează pe trei piloni: contributivitate, echitate socială, acces nediscriminatoriu la actul medical. România, încă din anii 90, a îmbrățișat acest sistem, care pune în centrul atenției pacientul. Deontologii dintr-o anumită parte a presei și justițiarii dintr-o altă parte a eșicherului politic nu s-au revoltat că, în ultimii 13 ani, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a decontat clinicilor și spitalelor private din Europa peste 1,4 miliarde euro, reprezentând tratamente acordate cetățenilor români! Deci la spitalele private din afară putem deconta fără număr miliarde de euro, dar nu avem voie să dăm 1 leu spitalelor private din România! Prea mult populism, ipocrizie și demagogie dăunează grav sănătății. Pentru că majoritatea celor care se revoltă astăzi se tratează la clinicile private din România sau din afară”, a spus Remus Borza.

„Mă revoltă lipsa de reacție a reprezentanților marilor rețele medicale private din România. Până la urmă, ministrul Costache nu le face nicio favoare, vorbim de un act de dreptate, un act reparatoriu. Pe de altă parte, nu Costache, azi, prin modificările la Legea 95/2006 a introdus anumite spitale private în programele naționale. Acest lucru s-a făcut începând cu 2014. Ministrul Costache vine și extinde rețeaua de centre medicale, unde statul va deconta serviciile medicale doar pentru câteva cazuri critice, care reclamă o intervenție imediată, altminteri intervine decesul. E vorba de infarctul miocardic și de accidentele vasculare cerebrale. Avem doar câteva centre în țară pe această patologie. Și atunci am permis decontarea unor atare servicii și în centrele private, tocmai pentru a salva vieți.

Știrea zilei care a fost rostogolită în media: Costache, ministrul Sănătății, își favorizează propriul spital, la care operează pe inimă și de la care încasează în jur de 2.500 euro, echivalentul salariului unui asistente din spitalele publice. În decursul timpului, au fost nenumărați miniștri, medici de profesie, care, în paralel cu exercitatea demnității publice, operau și consultau în spitalele la care erau angajați. La ei nu se pune, pentru că erau angajați ai spitalelor de stat. Costache e rău și e în conflict pentru că lucrează la un spital privat. Este impardonabil să operezi cu astfel de prejudecăți, discriminări și mentalități. Nu poate nimeni să-i restrângă unui cetățean, fie el chiar și ministru, un drept constituțional, și anume: dreptul la muncă. Funcția de ministru e o funcție de demnitate publică, efemeră și limitată în timp. Medic ești pentru o viață întreagă, dacă ai respect pentru profesie și pentru pacient. În balanță, ar trebui să punem viețile salvate de chirurgul Costache și nu această inepție că lucrează într-un spital privat”, a precizat Remus Borza.