Mai bine avem 40 de spitale noi în fiecare reşedinţă de judeţ, care să corespundă actualelor standarde, fluxuri şi circuite medicale, care să acopere întreaga patologie medicală şi să fie dotate cu aparatură de ultimă generaţie şi cu medici bine pregătiţi şi bine plătiţi. În rest, dezvoltate medicina ambulatorie și SMURD-ul care să transporte în bune condiții și în timp util acuții și cronicii la spitalele județene sau universitare.

În învățământ, populația școlară s-a înjumătățit, de la 5 milioane la 2 milioane și jumătate, însă numărul profesorilor a scăzut doar cu câteva mii. Mai mult, la examenul de titularizare din acest an, 9.000 de candidați au picat. Aceștia sunt dascălii care vor forma generațiile viitoare.

Avea dreptate Traian Băsescu când spunea că actualul sistem de învățământ din România scoate proști cu diplomă.
Asta nu înseamnă că trebuie să dăm cu barda în personalul din sectorul public. Și nici nu putem generaliza că toți bugetarii nu își fac datoria. Este nevoie de o schimbare de filosofie în ceea ce privește raporturile dintre angajator stat și bugetar. Angajarea, promovarea și retribuirea personalului bugetar trebuie să se facă pe criterii de eficiență și competență.

Regândirea arhitecturii instituționale presupune și simplificarea acesteia: restructurare, comasare, optimizare. România va fi mai eficientă, mai civilizată și europeană când nu va mai avea un guvern expandat cu 27 de miniștri, 200 de secretari și subsecretari de stat, un Parlament bicameral cu 464 de aleși ai poporului, o administrație cu 3.200 de unități administrativ teritoriale și aproape 14.000 de ordonatori de credite: instituții, agenții, autorități.

Dacă nu vom face noi acum reforma statului și a marilor sisteme publice, o va face criza mult mai dureros. Iar criza bate la ușă!