Vineri, 10 Aprilie 2020 00:00

După criza epidemiologică vine criza economică și alimentară (prima parte)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Criza sanitară va trece într-o lună. Greul de abia acum începe. Va urma o criză economică și alimentară pentru care România nu e pregătită, neavând resurse financiare și strategii coerente pentru a le contracara sau pentru a le atenua efectele. Măsurile disproporționate de distanțare socială și de suspendare sau încetare a unor activități economice raportate la amploarea pandemiei(incomparabil mult mai redusă decât în alte state) vor generă o criza economică cu efecte sociale dramatice.

Măsurile de distanțare socială, izolare, carantinare trebuiau să vizeze exclusiv persoanele vulnerabile, cu predilecție pensionarii și cei cu complicații medicale sau comorbidități. Restul cetățenilor trebuiau să muncească într-un program normal, evident cu luarea unor măsuri de protecție și igienă suplimentare.

SARS-CoV-2 nu e primul virus care atacă populația planetei. În decursul istoriei umanității au fost sute și in viitor vor mai fi mii. În lupta cu pandemiile, de fiecare dată a câștigat omul. La fel se va întâmpla și acum. Ne vom imuniza în masă și vom dezvolta rezistență la acest virus. În fiecare an mor zeci de milioane de oameni din cauza fumatului, alcoolului, gripei sezoniere, cancerelor, accidentelor. Dar niciodată nu decretăm stare de urgență, nu generăm atâta panică și isterie colectivă ce sunt de natură să demoralizeze și să demobilizeze națiunile. E posibil ca această pandemie să fie folosită ca un pretext la o mișcare mult mai amplă menită să schimbe raportul de forte și relațiile interstatale, hegemonia și sferele de influență. O nouă ordine mondială. Dar România oricum nu contează în această ecuație. Suntem prea mici pentru un război atât de mare.

Ce lasă Coronavirusul în urmă? Vreo 500 de morți, 1,5 milioane șomeri, câteva zeci de mii de firme în faliment, un deficit bugetar de 10%, intrarea economiei în recesiune, cu o contracție de 5% pe trimestrele II și III, retrogradarea ratingului de țară de la stabil la negativ, imposibilitatea finanțării deficitelor și datoriilor. Fiind an electoral cu alegeri locale și parlamentare, statul scapă și acum de restructurare. Vom păstra același aparat birocratic hipergonflat și hiperremunerat, anacronic și ineficient, dar mare consumator de resurse. Eu spun că a venit vremea reformelor. Măcar în al 12-lea ceas să realizăm lucrul ăsta. Nu ne mai permitem să aruncăm an de an peste 50 miliarde euro în administrație, sănătate și învățământ. Murim oricum cu zile prin spitalele patriei. Avem peste 400 mii salariați în sistemul public de sănătate, din care doar 34 mii sunt medici! Nu mai putem finanța 367 spitale publice, din care peste 200 nu au nici specialiști, nici aparatură medicală pentru investigații. Învățământul românesc, vorba fostului președinte, ”scoate proăti cu diplomă“, iar conform actualului președinte, “analfabeți funcționali”. Deși populația școlară s-a înjumătățit, de la 5 la 2,5 milioane, finanțăm peste 350 mii posturi în educație. Mai mult decât atât, în plină criză sanitară, plătim salarii întregi, inclusiv spor pentru orele suplimentare, la o armată de dascăli, deși cursurile au fost suspendate de vreo 6 săptămâni! Solidaritatea e doar pentru fraierii din privat nu și pentru șmecherii de la stat. Ce să mai vorbim de administrație decât că este cea mai mare gaură neagră a bugetului de stat.

Până când vom defila cu peste 3200 de UAT-uri, din care 443 comune au sub 1500 locuitori și 27 de orașe sub 5000,(pragul minim prevăzut de lege), cu 3200 de primari și tot atâtea secretare, cu zeci de mii de consilieri și alte zeci de mii de plimbători de hârtii? Guvernul Năstase a administrat treburile țării în perioada 2000-2004 cu 800 mii bugetari. De ce avem nevoie azi de 1.4 milioane? Că doar populația țării nu a crescut. Din contra, vreo 5 milioane de români au luat calea pribegiei. O administrație publică cu cât este mai suplă, cu atât este mai eficientă, mai aproape de cetățean și de nevoile lui. Avem nevoie să informatizam, sa debirocratizăm și să digitalizăm administrația publică. Dar în primul rând e nevoie de o restructurare și o reformă radicală. Polonia, o țară dublă ca populație și cu o suprafață cu 90 mii km2 mai mare comparativ cu România, în 1998 și-a reformat administrația reducând numărul UAT-urilor de la 4600 la 2700. E unul dintre motivele pentru care, în criza economică din 2008-2009, Polonia a fost singura țară din UE care a înregistrat creștere.

Deputat Av. Dr. Remus Borza

Citit 7284 ori