Uităm că, și datorită lui Iliescu, România post-decembristă a rămas în interiorul hotarelor stabilite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În decembrie ‘89, erau detașamente întregi cu soldați unguri și ruși la granița țării. Și Rusia și Ungaria voiau o bucată din România. Mai uităm că, și datorită lui Ion Iliescu, România este un stat de drept cu un regim pluripartid, cu alternanță la guvernare și cu o democrație funcțională cu toate sincopele inerente unei tranziții de la dictatură la democrație. Pe perioada celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu de președinte al României, s-au negociat și încheiat tratatele de aderare ale României la NATO și la Uniunea Europeană.

Și pentru ca gestul să fie dus la extrem și mitocănia să fie maximă, după anunțul trimiterii în judecată a lui Ion Iliescu în „dosarul Revoluției” din decembrie 1989, protestatarul de profesie Marian Moroșanu s-a prezentat și la locuința fostului președinte pentru a-i transmite tradiționala urare românească: m**e. Atât poate și, probabil, atât putem și noi ca popor. Din păcate, nu mai avem respect pentru nimeni și nimic. Ne tragem de șireturi cu toată lumea. Că doar suntem egali în drepturi. Egalitarismul social e, până la urmă, o reminiscență bolșevică. Egali în ce? În sărăcie, prostie, promiscuitate, ură, intoleranță și delațiune? Trebuie să acceptăm că unii vor, pot și merită mai mult. Că unii sunt mai egali decât ceilalți. Și aici vorbesc despre elitele țării: culturale, academice, universitare, confesionale și chiar politice.Acesti oameni și-au câștigat dreptul de a fi respectați.

Deputat Av. Dr. Remus Borza