După acest episod, începând cu 1 ianuarie 2024, urmează o creștere și mai semnificativă, de peste 25%, la 3750 de lei brut, adică 2231 lei în mână.
Deocamdată, suntem în procesul de a implementa o directivă privind salariul minim la nivel european, conform căreia salariul minim ar trebui să se situeze la jumătate din salariul mediu. Acest lucru este o cerință obligatorie pentru România, ce trebuie îndeplinită până la finalul lui 2024.
Mai mult decât atât, conform explicațiilor oferite de europarlamentarul Victor Negrescu, aceasta nu este vorba de un salariu minim la nivel european, ci despre o metodă de calcul a venitului mediu din fiecare stat membru UE, adică 50% din salariul mediu net din țară sau 60% din salariul median.
Ulterior, conform celor mai recente date oferite de Eurostat, se poate observa că România se situează la coada clasamentului în privința salariului minim lunar. Cu puțin peste 600 de euro, țara noastră se află pe locul 20 din 22, doar înaintea Ungariei și Bulgariei, într-un clasament cu o varietate de valori cuprinsă între 2.387 euro în Luxemburg și 399 euro în Bulgaria.
Inițiativa privind salariul minim în UE
În toamna anului trecut, Parlamentul European a adoptat Directiva 2041/2022 privind salariul minim adecvat în UE. După ce aceasta a intrat în vigoare, în octombrie 2022, statele membre au la dispoziție doi ani pentru a implementa prevederile sale în legislația locală.
Această inițiativă a apărut în anul 2017, când întreg ansamblul instituțional al Uniunii Europene a proclamat Pilonul european al drepturilor sociale. Principiul numărul 6 al acestuia se referă la „salariul minim adecvat” („fair minimum wage”), cu mențiunea expresă că în UE este nevoie de asigurarea unui venit decent tuturor lucrătorilor, considerându-se că salariile minime adecvate au un rol important în protejarea categoriilor vulnerabile.Prin aceasta Directivă, este urmărit ca venitul minim să poată fi determinat transparent și previzibil de către fiecare stat membru, în conformitate cu realitatea socială și în acord cu legislațiile naționale.
Acest lucru înseamnă că fiecare țară UE va avea un salariu minim adecvat specific, stabilit în funcție de condițiile sociale și economice, puterea de cumpărare, nivelul productivității și evoluțiile indicatorilor macroeconomici la nivel național.
Astfel, țările care deja au un salariu minim pe economie stabilit se angajează să modifice nivelul acestuia după o formulă care să asigure un trai decent, să fie în concordanță cu rata inflației și să poată acoperi coșul de cumpărături minim pentru diverse bunuri și servicii necesare.
De exemplu, un coș de consum pentru un trai decent poate fi compus din costuri pentru: alimentație, îmbrăcăminte și încălțăminte, asigurarea unei locuințe, dotarea și întreținerea acesteia, produse de uz casnic și igienă personală, educație, transport, cheltuieli de sănătate, recreere și cultură.
Creșterea salariului minim are impact atât asupra angajaților, cât și asupra angajatorilor și asupra economiei în ansamblu. Pentru angajați, o majorare a salariului minim înseamnă o îmbunătățire a nivelului de trai, cu posibilitatea de a acoperi mai ușor necesitățile de bază.
Pentru angajatori, creșterea costurilor cu salariile poate reprezenta o presiune suplimentară asupra profitabilității și poate duce la nevoia de a optimiza procesele de lucru sau de a investi în automatizare. Pentru economie în ansamblu, creșterea salariului minim poate stimula consumul și poate reduce inegalitățile de venit.
Trebuie menționat că, în timp ce creșterea salariului minim este deseori văzută ca o metodă de a ajuta pe cei cu venituri mici, ea poate avea și efecte negative, în special dacă creșterea este prea mare sau prea bruscă.