Cel mai important moment din timpul unei nunți este fără îndoială cununia, care din punct de vedere religios este considerată o taină, semnul măririi și al cinstei: “Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii“.

În biserică, prin intermediul preotului, tinerii se vor uni și de bună voie vor primi binecuvântarea Lui Dumnezeu. Prin Taina Sfintei Cununii iubirea și legătura tinerilor căsătoriți se va întări și nimeni și nimic nu ar trebui să o destrame.

Trebuie să crezi în căsătorie precum în nemurirea sufletului.

Conform tradiției în biserică mirele stă în dreapta miresei, nașul lângă mire, nașa lângă mireasă, iar în spatele mirilor stau părinţii și întreg alaiul de nuntași. În timpul cununiei lumânările sunt ținute aprinse de către nași și sunt considerate mărturii ale unirii celor doi tineri în fața Lui Dumnezeu.

La un moment dat, în timpul slujbei, preotul împreună cu nașii vor pune tinerilor miri cununiile. Acestea se aseamănă cu o coroană care este simbolul demnității, cinstei și mândriei. Cu cununiile pe cap și prinși de mână împreună cu nașii și preotul, mirii vor înconjura tetrapodul de trei ori, în numele lui Isaia. Din acest moment drumul tinerilor căsătoriți devine comun, asemănător unei roți, care se învârte în jurul axei nemișcate. Acestă axă este reprezentată în plan simbolic de iubirea și promisiunea eternă a acestora.

De asemenea, degustarea vinului din cupă sau paharul comun oferit mirilor de către preot în timul cununiei simbolizează dulceața dragostei și a bucuriei ce o vor împărtăși împreună.

La finalul slujbei religioase întreg alaiul de nuntă prezent la eveniment se va prinde în horă în fața bisericii, iar mai apoi va merge către restaurant sau spre locul unde va avea loc petrecerea dedicată căsătoriei.
Obiceiuri, tradiții și superstiții în timpul petrecerii de nuntă

În funcție de zona geografică a țării se obișnuiește ca petrecerea de nuntă să se țină fie seara până a doua zi spre dimineață, fie începând cu orele prânzului până seara târziu.

Petrecerea de nuntă începe cu cinstirea fiecărui invitat în parte cu un pahar de vin sau șampanie. Se continuă apoi cu servirea diferitelor feluri de mâncare atent alese de miri, dar și cu joc, cântec și bună dispoziție.

Bineînțeles și în timpul petrecerii de nuntă tradițiile și obiceiurile sunt nelipsite. Astfel invitația la joc a nuntașilor trebuie deschisă de un dans al mirilor. În acest sens mirii trebuie să aibe pregătit un moment dedicat, să aleagă o melodie și să exerseze din timp acest dans.

Petrecerea de nuntă va continua ore bune, până când tortul mirilor se va servi invitaților și până când mireasa va arunca buchetul fetelor nemăritate. Se spune, conform tradiției, că fata care va prinde buchetul de mireasă va fi următoarea la măritat. Tot acum nașa va da jos voalul miresei și îi va pune năframa. Acest obicei semnifică trecerea tinerei fete la statutul de femeie măritată. Se obișnuiește ca fata care a prins buchetul să primească și voalul miresei drept cadou. De asemenea, nașul va da jos cocarda mirelui pe care acesta o va arunca băieților necăsătoriți. La fel ca și în cazul fetelor flăcăul care va prinde cocarda va urma la însurătoare.

Se mai obișnuiește, în special la orașe, ca în timpul petrecerii de nuntă mireasa să fie furată și înapoiată mirelui abia după ce acesta va îndeplini condițiile puse de cei care au furat miresa.

Obiceiurile, tradițiile și superstițiile moștenite de la străbuni pe care mirii trebuie să le respecte cu strictețe, dacă vor să aibă o căsnicie fără probleme, sunt extrem de numeroase și variate.

Amintim în această parte a articolului de un alt obicei de nuntă răspândit și respectat mai ales la sate, acela al bradului de nuntă. Cu o zi înainte de nuntă la casa miresei se pregătesc ornamentele pentru bradul de nuntă, iar în dimineața nunții bradul se împodobește cu aceste ornamente de către tinerii prezenți la eveniment. Acesta este adus în ziua nunții la biserică de către un cavaler de onoare, iar mai apoi va fi pus la casa mirilor. Cei care vor trece prin fața casei în săptămânile sau lunile ce vor urma vor ști că acolo locuiește o familie de tineri proaspăt căsătoriți. Bradul simbolizează astfel vigoarea, prospețimea și viața îmbelșugată a celor doi tineri.

Se mai spune conform tradiției românești că mireasa nu trebuie să întoarcă capul înapoi în drumul spre biserică, să nu îi pară rău că se căsătorește. De asemenea, la ieșirea din biserică, mirele nu trebuie să se dezlipească de mireasă până la întoarcerea acasă. În acest fel nu se vor dezlipi niciodată unul de celălalt.

Mai există și tradiția de a arunca peste miri în biserică și la ieșirea din biserică cu bomboane, grâu și orez. Acest obicei este aducător de noroc și prosperitate în viața tinerilor căsătoriți. Acest obicei se întâlnește de altfel și pe la alte popoare, sub diverse forme.

Totuși este foarte greu de urmărit fiecare obicei și tradiție de nuntă în parte. Pe de o parte datorită multitudinii de practici tradiționale prezente în fiecare zonă și regiune a țării, dar și diferențelor de la o regiune la alta. De asemenea va fi greu să respecți toate obiceiurile și tradițiile de nuntă, însă poți alege dintre ele pe acelea care le consideri mai atrăgătoare și mai portivite cu evenimentul pe care urmează să-l organizezi.