Datorită însușirilor ei de rusticitate, rezistență și adaptabilitate sporită, cât și datorită valoroaselor aptitudini productive, deține în prezent o producție de peste 30% din efectivul total de ovine.

În perspectivă, potrivit hărții de zonare, creșterea rasei Țigaie se dezvoltă în zonele colinare și premontane ale lanțului Carpatin, în Podișul Transilvanieiși în zonele depresionare cu precipitații atmosferice cuprinse între 600 și 800 mm anual.

S-a format în urma unui îndelungat proces de selecție și adaptare la anumite condiții de mediu. Din sud-estul Mării Caspice, unde s-a domesticit, s-a răspândit în Asia Mică și apoi a fost adusă pe cale comercială în Dobrogea, cu 600-700 de ani î.e.n.  De aici s-a extins în restul țării, precum și în Bulgaria, Iugoslavia, sudul Rusiei, Cehia și Slovacia.

Însușirile morfo-productive. Conformația corporală este alungită, tipică ovinelor cu producție mixtă – pentru lână, carne și lapte; are o constituție robustă și o pronunțată mobilitate.
Indicii de reproducție. Se încadrează între 93 și 97% fecunditate și 105-108% prolificitate.Greutate corporală la diferite vârste exprimă un potențial de dezvoltare satisfăcător, favorizat și de o capacitate pronunțată de alăptare. La vârsta de 12 luni, tineretul femel realizează 80%, iar la 18 luni 95% din greutatea oilor adulte. Sporul mediu zilnic înregistrat este de 180-200g în perioada 0-3 luni și de 135g în perioada 3-6 luni la Țigaia ruginie selecționată.