Diagnostic
Evaluarea iniţială a pacientului cu hemoragie cerebrală se axează pe cunoaşterea simptomatologiei şi asocierea de semne clinice la debut. Este importantă cunoaşterea momentului debutului, vârsta şi alţi factori de risc (diabet zaharat, alte accidente vascularecerebrale, consumul de alcool, droguri, antitrombotice, tulburări hematologice, alte boli care evoluează cu sângerare – ex: boala hepatică).
Anamneza şi examenul clinic, neurologic (este necesara atenţie la semnele de traumatism) sunt concentrate pe starea de conştienţă (scala stării de conştienţă Glasgow, reflexe de trunchi cerebral), gradul deficitului neurologic (scor NIHSS), evaluarea căilor respiratorii, a respiraţiei, circulaţiei, semnelor vitale, creşterea TA>180 mmHg – toate se asociază cu expansiunea hematomului. Febra >37,5, dacă persistă mai mult de 24 de ore reprezintă factor de prognostic defavorabil la 83% dintre pacienţi şi se corelează cu pătrunderea sângelui în ventriculi.
Investi gaţiile biochimice de rutină (glicemie, uree, creati nină, ionograma serică, transaminaze serice, CPK şi CPK-MB), hematologice (hemo leucograma, trombocite, coagulograma – INR, PTT), EKG sunt recomandate, de regulă, ori de câte ori există suspiciunea de AVC; în situaţii particulare, individualizate se recomandă şi investi gaţii toxicologice şi/sau test de sarcină. Creşterea glucozei poate fi răspuns la stres, dar reprezintă şi factor de gravitate a hemoragiei cerebrale.
Simptomatologia hemoragiei nu poate fi diferenţiată prin criterii clinice de accidentul is chemic. De aceea este absolut necesară investi gaţia imagistică prin examen tomodensitometric (CT) craniocerebral de urgenţă.
Evaluarea clinică generală şi neurologică trebuie efectuată repetat şi particularizată la pacientul cu hemoragie cerebrală pentru depistarea precoce a deteriorării neurologice, a complicaţiilor hemoragiei, a complicaţiilor medicale pentru intervenţia terapeutică promptă.
Tratament
În general, bolnavii cu hemoragie cerebrală trebuie trataţi în unităţi de urgenţe neurovasculare sau în servicii de neurologie cu secţii de terapie intensivă. Tratamentele potenţiale ale hemoragiei cerebrale includ oprirea şi înceti nirea sângerării iniţiale în primele ore de la debut, scoaterea sângelui din parenchim sau ventriculi prin metode mecanice şi chimice, îndepărtarea factorilor cauzali, managementulcomplicaţiilor, incluzând presiunea intracraniană crescută şi presiunea de perfuzie cerebrală scăzută; de asemenea, include terapia complicaţiilor căilor respiratorii, oxigenarea, echilibrul circulator, controlul nivelului glicemiei şi hipertermiei, nutriţia, precum şi profilaxia trombozelor venoase profunde şi tromboembolismului pulmonar.Din cauza lipsei studiilor clinice randomizate în ceea ce priveşte tratamentul medical şi chirurgical, metodele de tratament sunt variate şi diferite.
Sursa: Ghiduri de diagnostic şi tratament în neurologie / Coordonator ştiinţific: Prof. Dr. Ovidiu Băjenaru. – Ed. a 2-a, rev. şi adăugită. – Bucureşti : Amaltea, 2010