Putem trăi cu rănile copilăriei?
Rănile sufletești din copilărie nu sunt ceva peste care să putem trece fără să le înțelegem și fără să le acceptăm. Chiar dacă ne mutăm privirea în altă parte, ele vor continua să existe. Experiențele și trăirile din copilărie ne condiționează întreaga viață și ne influențează alegerile.
Natura umană tinde spre evoluție:
-tinde să crească și să-și atingă potențialul
-să-și atingă limita maximă a ceea ce poate fi
-să se maturizeze emoțional, psihologic și social
-să devină independentă, stăpână pe propria viață
- să-și împlinească aspirația către adevăr și frumos
- să-și exprime individualitatea într-o manieră unică și creativă
- să se exprime pe sine dincolo de toate rigorile și conveniențele
Evoluția se manifestă în plan individual, în primul rând prin ceea ce trăim în interior, prin gândurile și sentimentele pe care le avem.
Creșterea personală se exprimă prin:
- liniștea interioară
- prin încrederea în sine și iubirea fată de propria existență
- prin bucuria de a trăi în prezent și prin reacțiile adecvate la situațiile întâlnite, la momentele trăite
- prin autonomie și exprimare de sine autentică
Omul poate ocupa poziții importante în societate, dar în interior să se simtă tot copilul neajutorat sau speriat, nesigur sau confuz de altădată.
Creșterea personală nu înseamnă un rol în societate și nici poziția pe care o ocupăm. Ci important este, ceea ce ești tu, în fața ta!!!
Cum te simți în raport cu tine însuți.
Ce îți spune vocea interioară în fiecare seară, după ce momentul de glorie de peste zi, a trecut?
Cine ești tu, cel din fața oglinzii, atunci când nimeni nu te vede?
În fiecare dintre noi există și persistă nevoile nesatisfăcute și rănile nevindecate ale copilăriei noastre. Le mascăm și uităm de ele, le lăsam în urmă, iar acestea sunt părti importante ale ființei noastre, reprezintă fundația pe care s-a construit mai apoi totul.
Nevoile nesatisfăcute și rănile nevindecate, continuă să ne erodeze pe dinăuntru.
Precum un vulcan în stare latentă, nevoia ascunsă exercită o presiune tot mai mare în drumul ei de a se exprima și de a fi satisfăcută.
Mai devreme sau mai târziu, aceasta iese la suprafață sub diverse manifestări ce nu mai pot fi controlate, creează frustrări, insatisfacții și un gol interior ce se cere a fi umplut.
Cu cât aceste nevoi sunt mai neglijate, cu atât forța lor de acțiune devine mai mare.
Și cu cât timpul care se scurge este mai mare, cu atât se adâncește mai mult prăpastia din suflet, atunci când faci alegeri împotriva a ceea ce simți.
Există o intreagă lume in fiecare dintre noi, ce își dorește cu ardoare să se exprime. Atunci când nu-și găsește propria voce, aceasta lume interioară va fi într-o permanentă tensiune.
Orice trăire negativă din copilăria noastră rămâne agățată in memoria noastră, la un nivel inconștient, reprezentând o rană.
Aceste răni sunt rezultatul suferintelor emoționale trăite în urma unor situații stresante, a unor respingeri, a nevoilor neîmplinite. Acestea pot fi:
- conflicte între părinți
- o boală grea in familie
- moartea cuiva apropiat
- abuzurile fizice si emoționale
- părinți foarte severi
- nașterea unui frate
- despărțirea părinților
- schimbări apărute în viața de familie sau socială
- nesatisfacerea unor trebuințe primare.
Percepțiile și credințele care se formează în copilărie ne pot bloca creșterea și dezvoltarea emotională, psihologică și afectivă.
Toate aceste percepții își au bazele în copilărie, în modul în care am crescut și am înțeles realitatea cu mintea noastră de copil.
Împreună cu noi cresc și blocajele noastre, acestea căpătând noi valențe cu trecerea timpului.
Emoțiile neplăcute cele mai semnificative, din care derivă toate emoțiile negative, sunt frica, tristețea și furia. Acestea sunt emoții ce pot bloca omul în stări ce aparțin copilăriei sale și care nu au fost înțelese și depășite.
Mânia de acum amintește de furiile de copil. Frica și tristețea vin de undeva din urmă. Dacă nu ar fi existat în trecut nu ar exista nici in prezent.
E nevoie de o analiză atentă și de conștientizare pentru a face conexiunile între trecut și prezent și pentru a scăpa de ancorele care ne împiedică creșterea și dezvoltarea.
Dezvoltarea personală și psihoterapia ajută la conștientizarea acestor legături, la înțelegerea și acceptarea experiențelor trăite în copilărie.
(Oamenii mari și copilul din ei- Gabriela Ciucurovski)

Pentru mai multe informații accesați:
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.;
facebook: Psiholog-Psihoterapeut Cristina Selea