În viața fiecarui copil și a familiei acestuia, vine momentul separării de părinți și al integrării în grădiniță. Acesta poate că este primul moment greu din viața familiei cu copil mic, este momentul acceptării că bebelușul a crescut și trece într-o altă etapa de viață. De asemenea, părinții trebuie pregătiți pentru separare, mamele(sau tații, dupa caz) probabil își reiau serviciul, programul va fi schimbat pentru toată familia.Integrarea în gradinită nu este o etapă ușoară pentru nici unul – copil sau părinte, însă este o etapă obligatorie și absolut benefică pentru ambele părți, în special pentru copil.
Aceasta îl pregătește pt școala de mai târziu.
Mersul la grădiniță este o experiență socială în afara familiei, aceasta ajutând copilul să:
-își dezvolte abilitățile sociale și de interacțiune
- să fie capabil să funcționeze și in afara familiei -
să-și construiască încrederea în sine
- abilitățile de comunicare
- limbajul
- deprinderea regulilor simple în colectivitate
- dezvoltarea autonomiei personale și a independenței
- să învețe să-și ajusteze comportamentul și atitudinile în societate.
Desigur, fiecare copil are ritmul lui de adaptare. Aceasta poate dura de la una, două săptamâni și până la luni de zile, la unii copii. Aici mamele și educatorii având un rol esențial.
Gradele de disconfort și anxietate al copilului scad treptat, pe măsură ce se adaptează la noua situație.Integrarea ar trebui să se facă treptat, în acest loc, unde are ocazia acum să interacționeze cu alții copii de vârstă apropiată, are ocazia să experimenteze temporar absența mamei, să cunoască și să exploreze spații noi, lucruri noi, experiențe cu totul noi.
Adepții integrării treptate în gradiniță, susțin că avantajele se văd pe termen lung, copiii bucurându-se autentic de experiența colectivitații, se simt stimulați și in siguranță și chiar se îmbolnăvesc mai rar. Integrarea în gradiniță reprezintă o perioadă de tranziție dintre două etape de viață: cea de bebelus, în care mama, părinții și familia reprezintă întreg universul copilului și cea a copilariei mici, a prescolarității, cu nevoi sociale, cu sete de cunoaștere a lumii înconjurătoare din afara familiei.
Copiii se dezvoltă după propriul ritm, însă, există repere comune în dezvoltare, pe grupe de vârstă.În jurul vârstei de 2 ani, 2 ani și jumătate, când este integrat în grădință, un copil cu o dezvoltare normală, ar trebui să aibă unele achiziții, și anume:
În plan FIZIC și AUTONOMIE
-se înalță cu aproximativ 35 cm, de la naștere, nu mai ia așa de mult în greutate, ca în primul an.
- alimentația i se diversifică, poate și are voie să mănânce tot ce se gătește în casă
- poate folosi tacâmurile
- aleargă, dă cu piciorul în minge
- poate merge pe tricicletă
- face la oliță, își anunță din timp nevoile fiziologice
Achiziții în plan COGNITIV si LIMBAJ:
- vocabularul conține cel puțin 50 de cuvinte, însă înțelege mult mai multe
- formează propoziții scurte
- denumeste imagini familiare, obiecte uzuale
- ascultă povești, recunoaște imagini, pune întrebări
- face puzzle din 3-4 piese
- foloseste plastilina
- cunoaste amimale, culori, numără
- reproduce cântecele scurte in care își foloseste mânuțele, părțile corpului
- poate colora, ținând creionul in pumn
Din punct de vedere SOCIAL:
- se dezvoltă conștiinta de sine, identitatea personală
-se recunoaște in oglindă și in poze
- imită ceea ce fac adulții, activitați uzuale
- poate manifesta empatie, dacă un copil plânge
- recunoaște emoțiile de bază
- are comportament opoziționist
- poate avea crize de afect la despărțirea de părinți și nu numaiJOCUL:
- apare jocul simbolic :”de-a doctorul, de-a magazinul, etc”
- joc mai complex, de construcție
- se joaca și interacționează cu alt copil, pentru puțin timp
- înțelege reguli simple de joc, așteptarea rândului
- preferă mai degrabă jocul cu un adultMult succes în noua etapă!
Pentru mai multe informații accesați:Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.; f
acbook: Psihologie si Psihoterapie Cristina Selea