Tot mai mulţi crescători ai acestor specii, care deţin efective mari (de peste 500 oi matcă), sunt interesaţi de alăptarea artificială a mieilor sau a iezilor, din cel puţin două motive:
- reducerea pierderilor cauzate de lipsa laptelui la oile sau la caprele mame;
- mulgerea acestora cât mai devreme după fătare, în special la rasele specializate pentru producţia de lapte.
Mamă adoptivă sau alăptarea artificială
Chiar în condiţii normale de furajare şi de întreţinere, există oi sau capre (circa cinci la sută) care, îndeosebi la prima fătare, au puţin lapte sau chiar deloc, în ambele situaţii viaţa produşilor (miei sau iezi), fiind în pericol. Prima opţiune a crescătorilor şi cea mai practică, la efectivele mai mici, este să dea mieii/iezii spre alăptare altor mame din efectiv, cărora fie le-au murit accidental produşii, fie acestea au mult lapte şi pot creşte doi produşi. Adopţia nu este tocmai simplă şi trebuie încercată abia după ce se uniformizează mirosul, deoarece oaia/capra îşi recunoaşte produsul, în primul rând după, miros, apoi, la circa o săptămână, după văz şi după auz.
O altă variantă, frecvent aplicată, este alăptarea la biberon, după perioada colostrală, de 4- 6 ori/zi, la un interval de 4-6 ore, cu lapte integral de vacă, la început fiert şi răcit sub capac (pentru a nu se infecta), până la temperatura de 37oC, apoi, de la vârsta de 2-3 săptămâni, se poate administra lapte proaspăt muls sau ţinut în frigider la temperatura de 2-4oC şi apoi încălzit uşor, până la 30-35oC.
În vestul Europei, pentru a mări producţia de lapte marfă şi pentru a da posibilitatea tuturor produşilor de a se hrăni la discreţie, se practică tot mai frecvent alăptarea artificială a acestora cu substituenţi de lapte, produse preparate cu ajutorul unor instalaţii automate multibiberon.
Această nouă tehnică de alăptare este justificată mai ales economic, întrucât preţul unui litru de lapte muls, de oaie sau de capră, este mult mai mare comparativ cu preţul unui litru de înlocuitor administrat mieilor sau iezilor (având la bază lapte praf degresat şi grăsime topită de oaie sau de capră). Metoda se aplică, de regulă, pentru mieii sau iezii destinaţi îngrăşării şi vânzării pentru carne.
Instalaţiile automate multibiberon
Înţărcarea foarte timpurie (ultra precoce) se face în primele 2-4 zile după fătare, pentru a permite produşilor să consume cantităţi suficiente de colostru.
Amenajarea adăposturilor. După ce sunt separaţi de mame, mieii sau iezii se ţin în adăposturi speciale (creşe), dezinfectate, văruite şi climatizate (+18...+20oC, umiditatea relativă 60-65%, curenţii sub 0,2 m/sec.). În aceste adăposturi, pe axul lor, există o alee centrală de 1,5-2 m, iar în părţile laterale sunt amenajate boxe din şipci de lemn sau din plasă de sârmă.
La început, fiecare boxă este prevăzută cu 3-4 ţarcuri mai mici, în care se introduc 10-15 produşi sănătoşi şi uniformi ca dezvoltare corporală.
La fiecare 3-4 boxe mari, se amenajează un spaţiu de supraveghere, în care sunt aduşi produşii subponderali şi cei care au probleme patologice, pentru a fi observaţi mai atent şi pentru a li se administra tratamente medicale individuale.
Instalaţia multibiberon. Între două boxe, de regulă, este amplasat un automat multibiberon pentru prepararea substituenţilor de lapte, legat la reţeaua electrică şi la cea de apă. Acesta este dotat cu un buncăr cu o capacitate de 50 kg (un sac de lapte praf); sub buncăr se găseşte o instalaţie de dozare şi de preparare a laptelui, care, odată preparat, ajunge în bazinul prevăzut cu tetine, câte 3-5 pentru fiecare boxă.
(sursa: gazeta de agricultura)