Joi, 25 Aprilie 2019 22:55

Înfăptuirea justiției

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

art 06.04.2019 06

Chiar din primul articol al Codului de procedură civilă, se statuează că justiția este un serviciu de interes public, că aceasta trebuie să asigure respectarea ordinii de drept, a libertăților fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice.
Justiția fără dreptate nu poate fi concepută. Evident că, la finele unui proces civil sau după caz penal, una din părți, va fi mai mult sau mai puțin afectată, nefiind posibil ca ambele părți să câștige.
Deși în sediul Înaltei Curți de Casație și Justiție este scris mare - Justia domina et regina omnium virtutum - Dreptatea este stăpâna și regina tuturor virtuților, în realitate în sistemul nostru judiciar, acest adagiu latin, este departe de a fi atins, fiind un deziderat aparent nerealizabil.
Actul de justiție este afectat de relații, prietenii, influențe, corupție, invidie, etc., deoarece este realizat de oameni, care sunt supuși la tot felul de slăbiciuni, care interacționează cu alți oameni, care sunt subordonați sau care primesc ordine.
De-a lungul timpului justiția a fost condusă de cei ce au deținut puterea sau de cei care au putut să o influențeze, prin diferite mecanisme sau pârghii. Există nenumărate procese, în care oameni nevinovați au fost condamnați sau le-au fost luată agoniseala de o viață și dată altora, toate s-au făcut fie în numele legii, fie pentru că unii oameni au dorit să își subjuge semenii lor.
Prezentul abundă de justițiabili care, au fost vătămați de acest serviciu de interes public, denumit justiție și care nu mai au nici o șansă să își realizeze dreptul sau interesul legitim, deoarece există autoritatea de lucru judecat.
Din cele mai îndepărtate timpuri și cât va dura omenirea, justiția și-a avut, își are și își va avea victimele ei, deoarece pe pământ nu este nici un om care să facă binele și să nu greșească (păcătuiască).
Ne aflăm în Săptămâna Mare, în care comemorăm suferințele Domnului Isus și ne aducem aminte din evanghelii că, Acesta a fost arestat pe nedrept și acuzat pe baza unor martori mincinoși. A fost bătut înainte de a fi ascultat și a fost judecat noaptea, de către o parte din Sinedriu, întrucât cei mai mulți nu au fost chemați. Întregul proces a fost un simulacru, în care condamnarea era prestabilită dinainte iar fiecare din cei prezenți își jucau rolul trădării cu aceeași liniște cu care stăteau la masă în familie.
Dacă justiția evreilor de acum aproape două milenii și-a dovedit eșecul, iată că nici dreptul roman, mult prea lăudat și care stă la baza dreptului românesc, nu a fost mai departe.
Procuratorul Pilat, care trebuia să facă dreptate, de teama gloatei, a amenințărilor, a ales să elibereze un tâlhar și să condamne un Om nevinovat, pe Însuși Fiul Lui Dumnezeu. Deși omul dreptății, Pilat, a realizat că acuzarea nu avea nici o probă, că totul se baza doar pe invidie, în mod cu totul de neînțeles, acesta a cedat gloatei manipulate de conducătorii vremii și între un tâlhar și un Om neprihănit, a ales un infractor.
Alături, Baraba, un tâlhar, acuzat de uciderea unui soldat roman, pentru care existau suficiente probe să fie executat, este descătușat și eliberat, datorită justiției care a existat și încă există, iar Fiul Lui Dumnezeu a fost încătușat și condamnat la cea mai umilitoare pedeapsă, răstignirea.
Dreptatea a fost înfrântă, iar nedreptatea s-a ridicat semeț cu gură mârșavă, însă pentru un timp scurt. Cine avea să înțeleagă, că prin cea mai mare nedreptate, comisă în sălile de judecată ale evreilor și somptuoasa sala a lui Pilat, culminată cu răstignirea din dealul Golgotei, Dumnezeu în Înțelepciunea Sa infinită, a ales să plătească astfel păcatul lumii, pe care l-a luat asupra Lui.
Evangheliile și epistolele Pauline, vorbesc de o altă dreptate, care vine prin credința în Mielul Lui Dumnezeu care a ridicat păcatul lumii, al nostru, al tău, al meu.
Însă, nu trebuie uitat că, Cel ce a făcut ochiul, nu poate să nu vadă, Cel ce a sădit urechea, nu poate să nu audă, iar într-o zi, ni se spune în Cartea Cărților, că va exista un scaun alb, pe care Însuși Dumnezeu va sta și va judeca pe toți fii oamenilor, după faptele lor, bune sau rele și oricine nu va fi găsit scris în Cartea Vieții, va fi aruncat în iazul de foc, care va arde veșnic.
Isus Hristos a murit pe o cruce, dar a treia zi a Înviat, fapt dovedit și confirmat de toți prietenii și vrășmașii Săi, moment din care a început o nouă eră, pentru toți cei ce cred în El, așa cum spune și cere Biblia. Hristos e Viu – Apoc. 1. 17-18; Apoc. 22.12-13.

Mai multe informații: 0745/650 176

Citit 58 ori Ultima modificare Duminică, 12 Mai 2019 02:29
Mai multe din această categorie: « Ordinul de Protecție REVIZUIREA »