Sâmbătă, 02 Martie 2019 00:40

Răspunderea civilă a personalului medical (Malpraxis)

Scris de
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Deși malpraxisul medical, reprezintă o temă deosebit de complexă, care nu poate fi analizată într-o jumătate de pagină, a unui articol, în mod cu totul sintetic subliniem ce trebuie să cunoască pacientul vătămat prin eroarea profesională sau neglijența unui medic, asistent, etc. Fiind o problemă de actualitate, deoarece există nenumărate cazuri de malpraxis, care fie sunt mușamalizate sau victimele  nu cunosc ce trebuie să facă, în cele ce urmează vom explica în linii generale, ce pași trebuie să facă victima unui act medical.

Potrivit art. 653 alin. 1 lit. (b) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, MALPRAXISUL este eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice

În cadrul aceleiași norme, legiuitorul a statuat că, personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. De asemenea, personalul medical răspunde civil şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.

Se poate conchide că, personalul medical răspunde pentru orice greșeală sau orice neglijență profesională, care are drept rezultat vătămarea sănătății, a integrității corporale sau chiar pierderea vieții pacientului. Răspunderea poate intervenii și în cazul în care este încălcată confidențialitatea datelor personale sau după caz nerespectarea reglementări privind consimțământul informat al pacientului.

Răspunderea personalului medical poate fi penală, civilă și disciplinară. În esență pentru antamarea răspunderii, sunt necesare a fi îndeplinite următoarele condiții: prejudiciul – rezultatul negativ suferit de pacient; fapta ilicită – acțiunea sau inacțiunea personalului medical, contrară protocoalelor sau procedurilor medicale specifice actului medical efectuat; raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită – existența unei legături între prejudiciul suferit de pacient și eroarea sau neglijența personalului medical și culpa – reprezentând vinovăția personalului medical, caracterizată prin eroarea profesională sau neglijența săvârșită în exercitarea actului medical. Pe lângă condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, este necesară și îndeplinirea unei condiții speciale, respectiv  fapta ilicită să fie săvârșită de un furnizor de servicii medicale cu ocazia furnizării serviciului medical.Înainte de toate, pacientul trebuie să știe că, are dreptul de a fi informat de serviciile medicale oferite și riscurile intervenției, furnizorul medical de servicii având totodată obligația de a avea protocoale de lucru pentru fiecare serviciu medical oferit. Documentele medicale efectuate în cursul procedurilor terapeutice sunt esențiale, deoarece în multe cazuri acestea fie dispar, fie sunt refăcute ulterior pentru mușamalizare, interesul pacientului fiind de a obține o fotocopie după acestea.

Procedural, primul pas începe prin sesizarea Comisiei de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis. Cadrul legal al acesteia și ce trebuie să conțină cererea, este prevăzut de OMS nr. 1343/2006, unde la art. 25 – 26 din Regulament este indicat ce trebuie să conțină sesizarea. Tot astfel, prevederi referitor la Comisie, regăsim de la art. 679 din Lg. nr. 95/2006.

Comisia desemnează un expert sau mai mulți experți, funcție de complexitatea cazului, care întocmesc un raport, după cercetarea efectuată, iar ulterior, aceasta se pronunță printr-o decizie asupra cazului, în termen de 3 luni de la data sesizării, care este comunicată părților. În fața Comisiei, victima sau succesorii, pot fi reprezentați de un avocat sau un specialist.

După comunicarea deciziei Comisiei, victima sau succesorii acesteia, pot promova acțiune în răspundere civilă delictuală, la Judecătoria în a cărei circumscripție teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamant. 

Acțiunea judiciară se prescrie în termen de 3 ani, de la data producerii prejudiciului, cu excepția faptelor ce reprezintă infracțiuni. 

Victima sau succesorii, pot chema în judecată pentru repararea prejudiciului și acordarea de daune morale și materiale, atât pe medicul vinovat de malpraxis cât și unitatea medicală la care acesta a lucrat, dacă acesta a exercitat actul medical vătămător în cadrul funcțiilor încredințate. Legiuitorul a stabilit expres la art. 656 și art. 657 din Legea nr. 95/2006,  răspunderea unităților sanitare publice sau private, pentru prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, generate de nerespectarea reglementărilor interne ale unităţii sanitare.

Datorită complexității cazurilor de malpraxis, care în loc să se diminueze, se înmulțesc, existând o serie de factori care le determină, necesitatea unor demersuri imediate de către victimă sau succesorii acesteia, este imperativă. Rolul unui avocat sau a unui specialist în domeniul în care s-a produs vătămarea, este esențial, deoarece probele care dovedesc prejudiciul, se obțin întotdeauna la momentul cel mai aproape de data malpraxisului, fapt ce determină succesul în fața Comisiei sau a instanței de judecată.

Citit 81 ori Ultima modificare Duminică, 10 Martie 2019 00:33