Joi, 14 Noiembrie 2019 00:00

Sistemul public de sănătate- un bolnav în moarte clinică (prima parte)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Sistemul public de sănătate, o mare gaură neagră a bugetului de stat, trebuie reformat din temelii. Bugetul Ministerului Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate înseamnă, cumulat, 47 miliarde lei. Cu 7 miliarde lei mai mult decât anul trecut, bani care se dovedesc a fi insuficienți pentru a acoperi prăduiala din sistem.

La rectificare, Ministerul și Casa urmează să mai primească peste 5 miliarde lei pentru a putea plăti salariile aferente ultimei luni din an. Asta înseamnă pe întreg anul 2019 un buget de 12 miliarde euro! Deși, în ultimii patru ani, bugetul pentru Sănătate s-a dublat, România rămâne campioana Europei la mortalitatea infantilă, la mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare, și la mortalitatea cauzată de infecțiile nosocomiale. În fiecare an, alte mii de români mor din cauza culpei medicale și indolenței personalului medical. Nu subfinanțarea este problema sistemului public de sănătate, cum greșit afirmă unii, ci managementul defectuos al resursei umane și financiare. Trebuie să ridicăm calitatea serviciilor din sănătate, dar asta nu se poate face decât cu personal calificat, cu o schimbare de mentalitate și chiar de paradigmă, cu o reformă reală a tot ceea ce ține de sănătate.

200.000 din salariații din Sănătate, nimic în comun cu sănătatea!

Sistemul public de sănătate numără 384.000 de salariați, din care doar 34.000 sunt medici, mai puțin de 10% din total! Suntem la 2/3 din media europeană ca număr de medici la mia de locuitori. 200.000 din salariații din Sănătate nu au nimic în comun cu sănătatea, nu reprezintă personal medical, ci personal TESA: specialiști și mai ales specialiste în comunicare, relații publice, resurse umane, contabilitate, achiziții, plimbat hârtii și vrăjeală, angajați politic de cele mai multe ori. Aici e, de fapt, marea problemă. I-am spus noului ministru al Sănătății să ceară organigramele și ștatele de funcții populate ale spitalelor din subordinea Ministerului. O să aibă și el o surpriză, constatând că mai mult de jumătate din numărul de salariați e personal TESA. Nu puține sunt județele în care cel mai mare angajator este Spitalul Județean, cu scheme de 2.000-3.000 de salariați, din care medici sunt mai puțin de 300.

Avem prea multe spitale în sistemul public, mai exact câte unul pentru fiecare zi din an, adică 365.Multe spitale la nivel de orășele sau municipii au doar tabla de la intrare, câtă vreme înăuntru e pustiu. Nu au medici specialiști și primari, nu au aparatură. Pentru un banal CT sau RMN, te trimit la Spitalul Județean. În mai toate cazurile, la aceste așa zise spitale ți se prescrie un supozitor să ți-l bagi în fund. Evident, glumesc… dar nu sunt departe de adevăr.

România are nevoie de 40 de spitale noi, mari și late în fiecare reședință de județ, care să acopere întreaga patologie medicală, să fie dotate cu aparatură și tehnică de investigație medicală de ultimă generație și populate cu medici și personal medical bine pregătit și bine plătit. În rest, dezvoltate medicina de familie, medicina de ambulatoriu și SMURD-ul, care să preia și să transporte în condiții de siguranță la Spitalul Județean pacienții cronici sau acuți.

Citit 757 ori