România are o legislație draconică prin care îngrădește foarte mult posibilitatea partidelor noi și a candidaților independenți de a avea reprezentare în Parlamentul European. Conform Legii 33/2007, partidele politice, alianțele electorale și organizațiile aparținând minorităților naționale sunt obligate să depună la BEC o listă de 200.000 de susținători, iar candidații independenți o listă de 100.000 de semnături. Acest sistem, evident, profită partidelor mari, cu infrastructură și logistică în teritoriu. Principalii câștigători sunt PSD și PNL. Este o altă dovadă a frăției dinozaurilor din politica românească, în flagrantă contradicție cu practica și legislația europeană. În multe țări din UE, nu se cer liste cu semnături ca o condiție prealabilă a participării la europarlamentare. Aceasta este situația în Franța, Danemarca, Estonia, Letonia, Finlanda, Grecia, Portugalia, Cehia, Suedia și Slovacia. În alte țări, se cere o listă de semnături, dar la un nivel rezonabil: 30 în Marea Britanie și Olanda, 2.600 în Austria, 4.000 în Germania, 5.000 în Belgia, 10.000 în Polonia, 15.000 în Spania, 20.000 în Ungaria. După România, Italia cere cele mai multe semnături, respectiv 30.000, dar, totuși, cu 170.000 mai puțin decât în țara noastră!