Pe scările Ministerului Justiției, Tudorel Toader a anunțat că demisionează din funcția de ministru al Justiției. PSD l-a propus pe Eugen Nicolicea, însă decizia aparţine preşedintelui Klaus Iohannis, care poate refuza o dată nominalizarea partidului pe motive de oportunitate și fără număr pe motive de legalitate. Un lucru este cert: Iohannis nu îl va accepta pe Nicolicea, forțând PSD să vină cu o altă propunere. Sigur că și PSD are posibilitatea să-l sară pe președinte. Poate să meargă pe varianta restructurării Guvernului, situație în care decizia pe noua componenţă a Guvernului Dăncilă revine Parlamentului.

E o vorbă la români: Am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su. Toți hastagistii, sorosistii, deontologii și justițiarii din politica românească care boceau până mai ieri pe la colțul străzilor cât de rău e Tudorică acum au prins drag de el. Parcă nu mai e atât de rău, dacă e să-l compari cu Nicolicea. Din punctul meu de vedere, niciun candidat al PSD la portofoliul Justiției nu are background-ul profesional al lui Toader. Este un teoretician, dar în egală măsură și un practician al dreptului. A fost procuror, judecător CCR, este profesor universitar, doctor în Drept, rector al celei mai vechi universități din România și membru al Comisiei de la Veneția.

Eu l-am susținut și apărat în Parlament de fiecare dată. Însă a jucat alba neagra cu ordonanțele. A fost un joc lipsit de fairplay. A vrut să aștepte decizia Înaltei Curți în speranța că poate Liviu Dragnea va fi condamnat. Într-un atare scenariu, ministrul Justiției ar fi scăpat de supliciul ordonanțelor. Prin această atitudine duplicitară și oscilantă, a păcălit coaliția de guvernare. A promis că trece, prin OUG, dispozițiile declarate constituționale din Codul penal și Codul de procedură penală. A trecut aproape un an și acest lucru nu s-a întâmplat. În acest interval de timp, coaliția de guvernare putea să treacă prin Parlament cele două Coduri și, probabil, acum erau pe masa președintelui pentru promulgare. A luat-o pe arătură, mai ales după presingul cancelariilor europene privind justiția din România. A crezut că, prin decizia de a da OUG pe cele trei legi ale justiției, modificate anul trecut de PSD-ALDE, își periclitează viitorul didactic și al doilea mandat de rector al Universitatii Alexandru Ioan Cuza din Iași.Să nu uităm că a intrat într-un guvern politic din zona universitară, fără a fi membru de partid. Cu toate acestea, a fost unul dintre cei mai longevivi miniștri. A făcut parte din trei Guverne: Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Dacă e să facem un bilanț al celor doi ani și două luni de mandat, remarc începutul curajos: modificarea Legilor 303, 304, 317/2004. Principalele modificări la Legile justiției constau în separarea carierei judecătorilor și procurorilor, înființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție, creșterea vechimii necesare pentru numirea ca procurori în cadrul marilor parchete, răspunderea materială a judecătorilor și procurorilor pentru erorile judiciare, scoaterea președintelui din procesul de numire al judecătorilor cu funcții de conducere de la ÎCCJ, reglementarea mai strictă a raporturilor dintre serviciile de informații și magistrați. Tot Toader a fost cel care a declanșat procedura de revocare a Laurei Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA și a lui Augustin Lazăr din funcția de procuror general. În ultimele luni, elanul ministrului Justiției în materie de reformare a sistemului judiciar a scăzut, generând anumite suspiciuni și controverse. Reforma unui sistem cu jumătăți de măsură e contraproductivă, ea trebuie desăvârșită. Trebuie restabilit echilibrul între cele trei puteri ale statului. În ultimii zece ani, puterea judecătorească și-a extins nepermis de mult prerogativele și competențele în afara limitelor legale și constituționale, culminând cu tentativa de subordonare și control prin acțiuni de forță a puterii legislative și executive. Magistrații sunt chemați să aplice legea. Alții, și nu ei, sunt cei care o fac.

Deputat Av. Dr. Remus Borza