Știe foarte bine care este interesul SUA și acționează în consecință. Iohannis s-a dus la Casa Albă cu câteva cerințe, însă nu a obținut nimic. Preşedintele american a fost întrebat ce se întâmplă cu ridicarea vizelor, dar a evitat să dea un răspuns clar cu privire la această problemă. Ulterior, declaraţiile s-au axat mai mult pe relaţiile cu Rusia, China, Uniunea Europeană, Israel, situaţia politică şi economică din SUA. Vizele rămân o poveste frumoasă. Între timp, România este tratată ca o țară din lumea a treia. Este adevărat că sunt și alte țări fără vize, precum Polonia sau Cehia, dar ele nu au achiziționat tehnică militară de la SUA, în ultimii ani, în valoare de 8 miliarde dolari. Polonia a cumpărat de 4 miliarde, a știut să negocieze. Noi ne-am aruncat cu capul înainte. Și în ceea ce privește achiziția de tehnică militară, eu sunt adeptul transparentizării și a unor proceduri competitive. Americanii nu sunt singurii producători de armament din lume. Și polonezii și cehii, până și ungurii recurg la achiziție de echipamente militare din import. Dar nu o fac dintr-o singură sursă, fără negociere și fără licitație. Ei cumpără aceleași lucruri ca și noi, doar că la jumătate de preț. Nu am fost în stare la toate aceste contracte să introducem măcar o clauză de offset, adică să obligăm furnizorii ca o parte din echipamente, subansamble ori mentenanța sistemelor să se facă în România.
Azi, din cei 29 de membri ai NATO, doar patru țări au bugete pentru armata egale sau mai mari de 2%. Germania, cea mai mare economie din zona euro, o țară cu un PIB de 3.400 miliarde euro, și-a propus, ca, până în 2024, să ajungă la 1,4% din PIB pentru apărare! Nici Italia, Spania, Portugalia, Franța, Danemarca, Olanda, Belgia, ca să dau doar câteva exemple, nu alocă 2% din PIB, cum o face România. Între timp, se mai deschid niște baze americane pe teritoriul României, ca să ostilizăm și mai mult vecinul de la răsărit. Avem baza de la Deveselu, Câmpia Turzii, Mihail Kogălniceanu. La Sibiu se va deschide Comandamentul flancului estic, ceea ce este foarte bine, dar și ce e prea mult dăunează.

Acum, vă e clară miza?

Pentru a primi certificatul de bună purtare de la Trump, Iohannis a cedat niște mărunțiș: adică 200 miliarde m³ de gaze de pe platoul continental al Mării Negre. Ca să avem un ordin de mărime, 1.000 m³ e echivalentul a 360 dolari. În euro, rotund, 300. Mai departe, 200.000 miliarde m³ înseamnă producția și consumul României pe 20 de ani. Valoric, la 300 euro mia de m³ înseamnă 60 miliarde euro. Vă este clar, acum, care este miza întâlnirii dintre Trump și Iohannis?!
Americanii sunt dispuși să ofere doar redevența stabilită, în 2008, de Guvernul României cu atâta generozitate, de doar 3,5%. În urmă cu 11 ani, Guvernul Tăriceanu a semnat mai multe acorduri de concesiune pe 30 de ani a unor perimetre de pe platoul continental al Mării Negre, cei mai mari concesionari fiind grupul Exxon, OMV Petrom, Romgaz, Lukoil, Black Sea Oil & Gas. Nivelul redevenței este mult mai ridicat, de exemplu, la bulgari, 25%, sau la germani, între 18 – 40%. În Austria, țara de reședință a OMV, nivelul redevenței pentru gaze e între 19 – 22%. Trump vede România ca pe o colonie americană, dar nu este dispus să bage mâna în buzunar. America ocupă un rușinos loc 11 în ceea ce privește volumul investițiilor străine directe în România. Nivelul schimburilor comerciale între SUA și țara noastră reprezintă sub 1% din totalul comerțului exterior al României.
Suntem la mâna americanilor, însă uităm că resursa e la noi. Și, atunci, hai să negociem echitabil: tu ai tehnologia, eu am resursele. Hai să câștigăm amândoi. Casa Albă a lăsat să se înțeleagă că își dorește revenirea la versiunea votată, în februarie 2018, de Senatul României în care concesionarii plăteau un impozit 0 pe venitul suplimentar. Mai mult decât atât, statul român urma să le restituie impozitul pe venitul suplimentar plătit în perioada 2014-2018. Cât de trădători de neam și țară să fim să ne vindem atât de prost resursele? Vorbim de cea mai valoroasă resursă pe care o mai are România. Altceva nu mai avem, decât sufletul. Dumnezeu a binecuvântat poporul român cu pământuri bogate în resurse, dar l-a năpăstuit și cu niște conducători lași, lipsiți de viziune și curaj, dispuși pentru a ajunge sau a se menține la putere să vândă orice și pe oricine. Am început prin anii 90 a vinde industria românească pe o marcă. Că doar era un „morman de fiare vechi”. Așa au dispărut din economia românească aproape 4 milioane de locuri de muncă, mii de fabrici, uzine și combinate. Într-o economie de piață, nu e neapărat o crimă când un stat își vinde resursele. Dar e un act de trădare națională când le vinde ieftin.

Av.Dr. Remus Borza