În cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române se constituie o unitate centrală pentru coordonarea activităţii de căutare a persoanelor dispărute, denumită Unitatea centrală persoane dispărute, care va include poliţişti cu atribuţii de gestionare a acestor cazuri. În unitate vor fi angajaţi inclusiv psihologi şi sociologi.

Totodată, va fi înfiinţat Dispeceratul de urgenţă ”Dispariţie minor”.

„Dispeceratul de urgenţă ”Dispariţie minor” se constituie în scopul preluării apelurilor de urgenţă cu privire la dispariţia minorilor, primite prin numărul de apel unic “112”, şi declanşării cu celeritate a procedurilor de căutare, potrivit prezentei legi. Dispeceratul de urgenţă ”Dispariţie minor” se constituie în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române. Inspectoratul General al Poliţiei Române centralizează, stochează şi pune la dispoziţia autorităţilor abilitate datele privind apelurile primite”, se arată în proiect.

Operatorii Dispeceratului ”Dispariţie minor” au dreptul, fără o notificare prealabilă a apelantului, de a verifica identitatea şi datele de localizare ale acestuia, precum şi datele de identitate ale minorului dispărut. Totodată, apelul este şi înregistrat.

„În situaţia sesizării dispariţiei unui minor prin apelarea numărului unic pentru apeluri de urgenţă “112”, apelul se redirecţionează către Dispeceratul de urgenţă ”Dispariţie minor”. Atunci când persoana dispărută este încadrată ca fiind într-o situaţie de vulnerabilitate, organele de poliţie au obligaţia de a declanşa, de îndată, procedurile de căutare a acesteia”, mai spune proiectul.

Metodele speciale de căutare a unei persoane dispărute sunt: localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un sistem informatic; obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului; reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor poştale; obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane; cercetarea criminalistică în domiciliul, reşedinţa sau sediul unor persoane, fără acordul acestora; obţinerea datelor privind situaţia medicală a unei persoane.

Activităţile de mai sus se efectuează numai în situaţia în care: persoana dispărută se află într-o situaţie de vulnerabilitate; datele şi informaţiile necesare găsirii persoanei dispărute nu ar putea fi obţinute în alt mod sau starea de pericol actual în care se află persoana nu permite obţinerea acestora în alt mod; măsura este proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa datelor şi informaţiilor ce urmează a fi obţinute sau pericolul în care se poate afla persoana dispărută; a fost obţinută autorizaţia prevăzută de prezenta lege.

În proiectul de lege mai este menţionată şi care este procedura în caz de pericol grav.

„Atunci când întârzierea obţinerii autorizării potrivit procedurii prevăzute la art.39 ar pune în pericol grav sănătatea, integritatea corporală sau viaţa persoanei dispărute, metodele speciale de căutare a unei persoane dispărute se pot realiza cu autorizarea procurorului, pe o durată de maximum 48 de ore, urmând ca autorizarea judecătorului să fie solicitată până la expirarea acestui termen. Judecătorul se pronunţă asupra cererii de îndată”, spune sursa citată de mediafax.