Pentru a beneficia de liberare condiționată, trebuia să execute fracția de trei pătrimi, respectiv 3.561 de zile. La data de 3.05.2018, când a fost luată în discuție liberarea condiționată de Comisia din cadrul Penitenciarului Deva, avea deja efectiv executate 3.634 de zile, cu 73 de zile mai mult decât era necesar. Cele 408 zile câștigate în baza recursului compensatoriu nu au fost luate în calcul de către Comisie, pentru că avea deja fracția cerută de lege executată. Procurorul a pus concluzii de admitere a cererii, atât în cadrul Comisiei de la Penitenciar, cât și în fața Judecătoriei Deva, care a dispus liberarea condiționată în data de 16 mai 2018. Aceasta e legea, acesta e adevărul, restul e politică,propaganda și manipulare.

Sigur, sunt de acord că trebuie să înăsprim pedepsele pentru infracțiunile cu violență – viol, tâlhărie, crimă – mergând până la închisoare pe viață. Dar asta nu înseamnă că putem refuza dreptul unui inculpat condamnat pentru orice infracțiune de a fi eliberat condiționat. E un drept stipulat în legislația internă și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Legea recursului compensatoriu a fost demarată de Guvernul Cioloș, ca urmare a unei decizii CEDO, și trecută prin cele două Camere ale Parlamentului. Faptul că inițiatorul, Ministerul Justiției, condus la vremea respectivă de Raluca Prună, acorda un beneficiu de trei zile câștigate la 30 de zile executate și Parlamentul a acordat șase zile la lună pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, nu schimbă fondul problemei. Mai mult decât atât, legea a fost declarată constituțională de către CCR. În toate țările civilizate, la o anumită perioadă de timp, Parlamentul, Guvernul sau Președintele dau astfel de acte de clemență. Statistic, în toată lumea, în jur de 20% din beneficiarii unor atare măsuri recidivează. În România, media este sub 7%.

Recunosc că e multă violență în societatea românească în ultimii 30 de ani. Toate acele valori și principii pe care s-a format și consolidat națiunea română au fost aruncate la coș după 1989. Legislația era fermă, iar Poliția descuraja din fașă manifestările antisociale și grupările infracționale. După 90, asistăm la o recrudescență a fenomenului infracțional și la o ineficiență crasă în combaterea acestui fenomen. Sunt peste 600.000 de dosare penale nesoluționate cu autori necunoscuți, ceea ce relevă o carență majoră în activitatea Poliției și Parchetelor.