De când există om și săli de judecată, justiția a fost dintotdeauna dorită sau acaparată de cei ce au deținut puterea, care au influențat actul de justiție în mod subtil sau cu totul grosolan. Așa se explică condamnările date de judecătorii, care au judecat oponenții regimului instalat la putere și le-au aplicat pedepse crunte, fără probe sau obținute prin tortură.
Atât în regimul comunist, cât și în cel nazist, puterea judecătorească a executat ordinele celor ce conduceau, condamnând pe bandă rulantă, pe cei care se manifestau „dușmănos” , împotriva orânduirii sociale a vremii, lucru care este contemporan și astăzi. Nici monarhia în țara noastră nu a procedat altfel, în perioada dictaturii carliste.Nici sistemele de drept democratice, nu sunt scutite de acest cancer, al imixtiunii în justiție, care se dovedește a fi tot mai intensificat, fiind dovedit că, cei ce au bani sau dețin putere și influență, pot influența actul de justiție, existând întotdeauna unul sau mai mulți judecători care pot fi convinși și prin altceva decât probe.
Mici și mari, toți vor să influențeze actul de justiție, însă în afara cadrului legal, respectiv într-o ședință publică, cu respectarea principiilor de drept, situație în care, auzim de tot felul de protocoale, de presiuni din partea procurorilor, de acțiuni din partea SRI, de alte presiuni din partea politicului și a celor ce dețin puterea. Pe lângă structurile interne, mai sunt și altele externe care vor același lucru, la care se adaugă grupuri de interese, ONG – uri, persoane individuale cu interese proprii, rude și prieteni ai judecătorilor, grefieri și avocați și alții oameni ai sistemului. Unii vor doar o soluție favorabilă, alții vor să controleze tot sistemul. Deși toți vorbesc de independența justiție, în realitate nimeni nu vrea o justiție independentă, deoarece aceasta devine un pericol atât pentru ea cât și pentru ceilalți, datorită unor factori obiectivi și subiectivi, care nu vor fi analizați aici.
Întrucât justiția noastră este relativ tânără, dovedind acest lucru prin greșelile specifice vârstei acesteia, opinăm că acest lucru se datorează în special refuzului de a se schimba sistemul sau lucrurile greșite din acesta.
Toți sunt de acord, că și în justiție este nevoie de o reformă reală, care să includă în mod obligatoriu răspunderea magistraților, să fie eliminate abuzurile, etc., însă a lipsit și lipsește voința în acest sens, deoarece dacă lucrurile ar intra în făgașul lor normal, atunci cu adevărat toți oamenii ar fi egali în fața legii.
Potrivit art. 1 alin. 4 din Constituția României, statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.În cadrul acestui principiu, puterea trebuie să controleze puterea. Altfel spus, fiecare din cele trei puteri, are pârghiile legale prin care să o controleze pe cealaltă, atunci când aceasta părăsește cadrul legal, normal și începe să comită abuzuri. Orice abuz din partea unei puteri, într-un cadru constituțional democratic, este de nepermis, deoarece atentează chiar la ființa statului de drept, încălcând normele fundamentale și pregătind terenul pentru dictatura acelei puteri.
Mecanismul controlului reciproc, cel puțin la nivel teoretic, ar trebui să funcționeze bine, însă în realitate, se observă contrariul. Incontestabil că, în orice democrație există derapaje, însă atunci când principiul separațiilor puterilor în stat, funcționează, acestea sunt rapid remediate.
Altfel spus, puterea judecătorească, abuzând de prerogativele sale au depășind limitele legale stabilite prin lege, poate instaura dictatura sa, același lucru putând face și puterea executivă, prin guvern sau președinte.
Ca și observatori a celor ce se întâmplă în viața publică a țării, constatăm că în mod repetat Curtea Constituțională a trebuit să se pronunțe pe o serie de conflicte între cele trei puteri. Iată cum, prin intermediul unor protocoale, SRI a devenit organ de cercetare penală, iar puterea judecătorească a devenit o armă în mâna acelora care o dețineau, prin intermediul căreia s-au decapitat guverne, s-a înlăturat din funcție Procurorul General al României. Scandalurile cu abuzurile unor procurori sau judecători, au fost pe toate paginile, iar șefa DIICOT a ajuns inculpată și este dată în urmărire generală, fiind condamnată în lipsă.
Tabloul care se conturează în era post protocoale între parchete și SRI pe de o parte, instanțe și SRI pe de altă parte sau instanțe și parchete pe de altă parte și poate în viitor vom afla și de alte protocoale, între alte instituții, scoate la iveală un cancer adânc înrădăcinat în tot sistemul, care impune un tratament pe măsură.
Fără îndoială că, responsabil de acest cancer, este factorul uman, deoarece puterea judecătorească, ca și celelalte puteri, sunt alcătuite din oameni, care pot și trebuie să se schimbe, pentru binele neamului și interesele națiunii.Puterea judecătorească nu este de neatins, cum se afirmă de unele persoane, deoarece aceasta a făcut și face abuzuri, care trebuie îndreptate, dacă prin ele s-a încălcat legea, altminteri le consfințim și încălcăm art. 1 alin. 5 din Constituție, care statuează că, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie. Prin legi, puterea legislativă, a creat posibilitatea reparării erorilor judiciare.
Dacă puterea executivă sau legislativă, prin actele de autoritate emise în condițiile legii, încalcă legea, atunci puterea judecătorească, le poate anula, situație în care fiecare putere, trebuie să o controleze pe cealaltă și totodată pe sine, astfel încât nici un abuz să nu se săvârșească.
Pe același raționament, puterea judecătorească trebuie să fie controlată de celelalte puteri, astfel încât aceasta să nu comită abuzuri, însă, acest control trebuie să se facă prin respectarea principiilor și regulilor de drept existente.
Subliniem că, condamnarea unui nevinovat sau încălcarea unui drept fundamental al unei persoane printr-o hotărâre judecătorească, reprezintă un lucru foarte grav într-un stat de drept, încheind acest articol precizând că, Însuși Dumnezeu condamnă o astfel de faptă, aspect consemnat expres în Isaia 10. 1-3 - „Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite, și de cei ce scriu porunci nedrepte, ca să nu facă dreptate săracilor, și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, și să jefuiască pe orfani. Ce veți face voi în ziua pedepsei, și a pieirii, care va veni din depărtare peste voi ? La cine veți fugi după ajutor, și unde vă veți lăsa bogăția ?”.