Nu trebuie să fim prea pesimiști, dar nici optimismul exagerat nu e de acceptat. Atitudinea rezonabilă e realismul, care se află la mijloc, între cele două extreme cum spunea bunul Heliade Rădulescu.
Dr. Ștefan Odobleba ne determină să reflectăm la anumite întrebări cu privire la tânăra generație. ″Cinstit vorbind, ne putem oare lăuda cu vigoarea tinerelor noastre vlăstare? Putem noi fi mulțumiți de conformația lor fizică? Vedeții dezbrăcați la bae, la ștrand sau în poarta școlii la intrare și la ieșire. Eu i-am văzut și n-am fost deloc mulțumit.Avem prea mulți slăbănogi, prea multe piei și oase, prea mare proporția de debili fizici. Printre fete mai mult ca printre băieți. Ca medic, mai degrabă aș aplauda să aud că toți copiii sub șapte ani ar primi suplimente alimentare gratuite. –Că toți copiii sub șapte ani ar face îmbăierile de seară, băi de mare și băi la bazin sub supravegherea personalului sanitar. Toți copiii sub șapte ani vor fi controlați la creștere, greutate, sănătate și vor fi tratați din oficiu obligatoriu și preventiv, se așteaptă ca ei să vină la dispensar ca bonavul. Pentru copiii sub șapte ani se vor înființa bazine cu apă și terenuri de sport, vor fi vizitați la casele lor acolo unde se constată că au locuințe insalubre, mucegăite, etc. Se vor lua măsuri de remediere. Mă uimește și mă îngrozește furia culturală în care în numele programului vrea să ne omoare copiii și copilăria lor, în cazul cel mai bun, să-i debiliteze și mai mult decât sunt deja astăzi. De ce vedem, noi oare unilateral? Ce folosim de pe urma unor oase și piei culte? De ce ne-ar trebui, oare, atâția infirmi cultivați.Aș prefera o generație viguroasă și sănătoasă la trup. Că de la trup se trage apoi vine la minte. Am impresia că cei care s-au năpustit ca niște corbi flămânzi pe bieții copilași nu au copilărie. Ei au mai mult interes decât copiii. Interese profesionale și interese proprii. Și de mult ce se iubesc pe ei însuși li se pare că servesc interesele copiilor.″ În viziunea savantului avem prea multe școli, prea multă școlarizare și suntem pe punctul de a mări și mai mult răul acesta. Prea mulți ani pieduți vieții active și aportului social, prea mulți ani chinuiți și pierduți pentru viața propriu-zisă a individului. O altă întrebare foarte importantă pe care trebuie să o reflectăm ,,Cine poate afirma că viața elevului și studentului este o fericire? ( statul a făcut și face sacrificii imense). Dar, idealul e încă departe. Realitatea în această privință nu ar trebui apreciată pe simple impresii. Ea poate fi exprimată cantitativ, precis, matematic. În urma acestora putem ajunge să fim mai înțelegători, mai toleranți, mai miloși și mai indulgenți cu ei. ″Le veți acorda atunci din toată inima mai multă libertate, mai mult timp de odihnă.″ Reperele pot fi comparate în timp (în raport cu cele din trecut) și în spațiu (în raport cu tinerii din altă țară). Toată lumea se întrece să arunce pe umerii tineretului: sarcini, obligații, chiar atunci când se constată debilitatea și oprirea în dezvoltare a tânărului, aproape toți se pun dezacord că tânărului îi trebuie sport și gimnastică după cum ne spune dr. Ștefan Odobleja.″ Nimeni nu vrea să bănuiască surmenajul și i se dă tânărului încă un efort, încă o sarcină, încă un surmenaj în plus. O vastă cultură generală este posibilă, ea e posibilă și fără școală.Nici nu putem și nici nu trebuie să pretindem de la școală totul, toată cultura generală.
Ce putem pretinde de la școală este: nu să ne învețe totul, ci să ne învețe tot ce este de învățat. Urmând ca elevul, după preferințe, curiozitate, aptitudini să dezvolte cunoștiințele prin lecturi particulare. Am ajuns din urmă pe chinezi. Prea multă școală (prea mulți ani petrecuți și chinuiți în școală) și prea puțină învățătură. Idealul nu poate fi să reducem viața numai la două etape: școală și retragere la pensie. Există și a treia perioadă de viață, intermediară celor două domenii viața activă și productivă. Această perioadă este cea mai importantă și ea trebuie să aibă durata cea mai lungă. Totul este de aproporție și de adecvație.″
Rolul școlii în opinia savantului este de a ne pregăti pentru viața activă (și pentru viață în general). Dar ea nu trebuie numai să pregătească bine, ci și să pregătească repede. ″Odată cu adolescența și cu acumularea de cunoștințe, filosofia se resimte ca o necesitate cognitiv și afectiv, științific și poetică (inclusiv refligioasă).
Cultura generală implică și filosofia și multe alte zeci (ori sute) de discipline care este imposibil de predat în liceu. Omul cult are nevoie de cunoștințe de igienă, de biologie, farmacologie, fizică, chimie, istorie, geografie, matematică. Trebuie extrase de la filosofie: logica și psihologia care trebuie predate ca științe pozitive și exacte. Logica și psihologia ce urmează a fi predată în liceu trebuie să cuprindă exclusiv fapte de constatare perceptivă și de sistematizare imediată.″
În opinia savantului paralel cu știința faptică se vor publica memorii și ample expuneri, cât mai complete și imparțiale, asupra tuturor teoriilor psihologice. Vor fi scrise cât mai românește și popularizate ilustrativ și schematic. Vor fi folosite ca lecturi particulare, se vor găsi în toate bibliotecile publice și școlare, se vor da împrumut acasă elevilor.