Migrația reprezintă fenomenul de deplasare în masă sau individuală a animalelor dintr-o zonă (regiune) în alta, cu revenirea la ecosistemul inițial, după o anumită perioadă de timp. Prin această deplasare animalele se sustrag condițiilor nefavorabile de mediu la care sunt supuse.

Cauzele care determină procesul de migrație au preocupat pe oameni încă din cele mai vechi timpuri. Datele referitoare la migrație sunt consemnate în scrierile învățaților antici ca de pildă în operele lui Aristotel. Majoritatea acestor învățați au remarcat această deplasare în masă a animalelor, fără însă a explica cauzele acestei migrații. Homer, în cântul al 3 – lea din Iliada povestește cum troienii se aruncau în luptele lor contra dușmanilor cu țipetele prelungite ″așa cum se aruncă spre cer cu vocea pătrunzătoare a stolului de cocori atunci când fug iarna, traversând cu strigăte impetuoase oceanul″. Fenomenul migrației a făcut ca zborul păsărilor să capete un sens divin, ele fiind considerate ca mesagere ale Olimpului. Ulterior odată cu dezvoltarea tehnicii au ajuns la îndemâna omului și mijloacele moderne de cercetare, care în mare măsură, au explicat aceste cauze. Cauzele migrației sunt explicate prin cele două teorii principale: teoria cauzelor istorice și teoria fiziologică. Prima teorie, cea a cauzelor istorice sau teoria cauzelor ancestrale susține că instinctul de migrație s-a format ca o consecință a evoluției și adaptării în timp a animalelor la condițiile de mediu. Aceste adaptări ale animalelor s-au transimis ereditar de la o generație la alta, formându-se instinctul de migrație. Adepții acestei teorii sunt de părere că în perioada glacială în emisfera boreală, ghețarii s-au extins spre sud, iar ulterior în perioadele interglaciare , caracterizate prin încălzirea vremii, ghețarii se topeau de la sud spre nord, deci în sens invers. Pe durata perioadelor glaciale, planetele iubitoare de căldură sufereau din cauza frigului, mare majoritate a lor fiind supuse dispariției.Prin dispariția lor animalele ierbivore dependente trofic de acestea erau supuse unei alternative: fie deplasarea înspre zonele mai sudice unde vegetația este abundentă și le asigură supraviețuirea, fie că trebuiau să rămână pe loc dar să-și schimbe regimul alimentar. Aceste animale care au rămas pe loc au dobândit anumite aptitudini, care prin selecție animală au permis adaptarea la condițiile schimbate ale mediului.