Trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna că din impozitele noastre se finanțează marile sisteme publice, fie că vorbim de administrație, sănătate, învățământ sau infrastructură. Ne furăm singuri căciula, fentând Fiscul. Lipsa de conformare fiscală aduce România în situația de a avea cel mai mic grad de colectare a veniturilor bugetare în PIB din Europa și la o evaziune fiscală de peste 16 miliarde euro anual. Asta înseamnă echivalentul a 1.600 km de autostrada,50 de spitale județene noi cu câte 2.000 de paturi fiecare și peste 1.500 de școli noi.
Statul, portițe pentru evaziune fiscală
În 2011, PIB-ul României era 557 miliarde lei, anul trecut 949 miliarde lei. Anul acesta, vorbim de un PIB estimat de 1.022 miliarde lei. PIB-ul României, în ultimii șapte ani, aproape s-a dublat, pe când impozitul pe profit, plătit de peste 600.000 de firme, a cunoscut o scădere de la an la an. Paradoxal, nu? La o cifră de afaceri de peste 1.400 miliarde lei, statul a colectat, anul trecut, sub 15 miliarde lei. Asta înseamnă mai puțin de 2% din PIB. Atât firmele cu capital străin, cât și firmele cu capital românesc recurg prea mult și prea des la „optimizări fiscale”, cu consecința erodării bazei impozabile și implicit a impozitului pe profit datorat statului. Soldul profitului net, plătit de firmele străine, care dețin 51% din cifra de afaceri a României, în perioada 2008-2014, a fost de doar 2,5 miliarde lei. Adică mai puțin de 400 milioane lei anual. Firmele cu capital românesc, care dețin poziții periferice în economia românească, au raportat, în aceeași perioadă, un sold al profitului net de 25 de ori mai mare. În 2015, firmele cu capital străin au raportat un profit net de 9 miliarde lei, în timp ce firmele românești au raportat de trei ori mai mult. În 2016, 2017 și 2018, impozitul pe profit raportat de firme a fost în jur de 15 miliarde lei anual, reprezentând mai puțin de jumătate din impozitul pe venit (salarii) colectat de stat. Până când Guvernul Tudose nu s-a apucat să le numere ouăle, majoritatea băncilor din România înregistrau pierderi an de an, deși dobânzile practicate în țara noastră sunt în medie de patru, cinci ori mai mari decât în UE, fără ca riscul de țară al României să fie mai mare decât al oricărei alte țări din Uniune. Firmele din industria bancară, industria energetică, industria jocurilor de noroc sau industria telecomunicațiilor își diminuau profitul în România prin prețuri de transfer, împrumuturi cu supra-dobândă de la firmele mamă sau vânzarea NPL-urilor (credite neperformante) cu haircut de până la 90%, câtă vreme acest discount era deductibil fiscal. Vorbim în fond de prostia statului, care a lăsat prea multe portițe pentru evaziune și optimizări fiscale.
Deputat Av. Dr. Remus Borza
