Față de 1990, efectivele de ovine de la noi din țară s-au redus cu circa șase milioane, datorită în principal –scăderii prețurilor la lână, industria preferând lână de import, nerespectării bunelor rezultate obținute până la acea dată privind stabilirea direcției de creștere și exploatare în funcție de cerințele economice, condițiile geografice și de climă, precum și de particularitățile biologice ale raselor noastre, privind aplicarea programului de ameliorare și de structura raselor,-nerespectării tehnologiilor de valorificare, prin diferite metode a particularitățiilor reproductive și productive ale acestei specii .
În prezent, practic întreaga exploatare a ovinelor este orientată, neoficial în direcția sporirii producției de lapte, neglijând celelalte producții sub raport cantitativ și calitativ, datorită faptului că brânzeturile sunt mai bine plătite decât lâna.#
Așa se explică de ce rasa Țurcană (cu lână grosieră, rasă caracteristică zonelor montane) a început să predomine la noi în țară și să se extindă chiar în zonele de șes, unde trebuie să predomine rasele cu lână fină și de carne (de tip Merinos), și în zonele colinare, unde trebuie să predomine cele cu lână semifină, de tip Țigaie.
Fără îndoială că în condițiile actuale de privatizare, crescătorul poate să facă ce vrea cu propriile-i producții obținute din creșterea ovinelor, dar procesul de ameliorare trebuie să rămână sub organizarea și coordonarea oficială a organelor specializate ale statului. Acesta deoarece dezvoltarea economiei naționale implică și sporirea producției de lână, proporțional din toate categoriile de calitate, precum și a celei de carne de bună calitate ( în special tineret îngrășat până la vârsta de 6-7 luni și la greutate de 35-40 kg), având în vedere rentabilitatea acestei categorii comerciale de carne. Practic, au crescut atât capacitatea de prelucrare a industriei textile cât și diversitatea produselor acesteia, fapt pentru care se impune importarea lânii necesare, ceea ce este în defavoarea economiei noastre naționale.
