În cadrul rasei Țigaie s-a mai conturat în ultimele 4-5 decenii tipul de munte. Și această varietate prezintă aceeași variabilitate a pigmentației. Talia și dezvoltarea corporală sunt mai mici, producția de lapte mai slabă, lâna mai fină și rezistența organică sporită, adaptată la condiții mai aspre de mediu. În faza de miel, toate aceste variați se deosebesc prin culoarea diferită a robei (robă= înveliș lânos al mielului). Mieii proveniți din varietățile albă și neagră prezintă aceleași culori răspândite pe toată suprafața corporală. Cei din varietatea bucălaie au încă o culoare cenușie, iar cei din varietatea ruginie o culoare castanie mai închis sau spre deschis, și albă cu zone pigmentare de diferite mărimi. Jarul este brun sau castaniu de diferite intensități, în funcție de varietatea respectivă. Această pigmentație se decolorează începând cu vârsta de 3-4 săptămâni, dispărând aproape complet în jurul vârstei de circa 6 luni, cu excepția aceleia de pe extremitățile corporale, care persistă până la vârsta adultă. O pigmentație prea închisă a mieilor indică faptul că aceștia vor deține la vârsta adultă fibre negre în cojoc, nedorite în industria textilă.

În general, rasa Țigaie constituie furnizorul principal de lână semifină și de tineret în rasă curată sau metiși industriali cu rasele precoce de carne pentru îngrășare intensivă, dată fiind capacitatea ei ridicată de combinabilitate,precum și materialul biologic cel mai indicat pentru obținerea lânii de tip crossbred.