Cauze:
Etiologia anginelor este polimorfa la copiii mici- predomina etiologia virala (adenovirusuri) si cea micotica la copiii mai mari. La elevi si la adulti se produc de obicei infectii cu streptococ beta-hemolitic grup A sau infectii mixte (virale si bacteriene).
Infectiile cu fusospirili si levuri se produc mai ales la organismele cu rezistenta scazuta. Sursa de infectie o constituie omul bolnav sau purtatorul sanatos sau convalescent (in infectiile bacteriene). La purtatori, germenii se afla in rinofaringe, amigdale, cai respiratorii superioare.
Anginele pot sa apara ca manifestari primare sau secundare, ca simptome in alte boli, de obicei contagioase.
Anginele primare se produc prin infectii exogene (aeriene, rar digestive) sau prin autoinfectie cu germeni saprofiti, in conditii de scadere a rezistentei organismului.
Anginele secundare completeaza tabloul clinic al unor boli infectioase ca scarlatina, mononucleoza infectioasa, difteria, febra tifoida sau al unor boli de sange (agranulocitoza, leucemie).
Căi de transmitere:
Calea de transmitere este directa- aeriana, indirecta, prin obiecte contaminate si rar-digestiva. Contagiozitatea este ridicata. Aparitia imbolnavirilor este favorizata si de scaderea rezistentei organismului in conditii de aglomeratie, timp rece si umed, boli anergizante.
Simptome:
Anginele virale prezinta simptome moderate ca senztia de arsura sau uscaciune faringiana, adenopatii submandibulare si laterocervicale discrete, nedureroase si mucozitati nazale.
Local faringian apare un eritem difuz al mucoasei, uneori cu puncte hemoragice sau vezicule (angina herpetica). De obicei, anginele virale se vindeca spontan, dar intr-un numar important de cazuri se pot complica cu infectii bacteriene, rezultand anginele mixte.
Anginele bacteriene au un debut brusc cu febra, frison, cefalee, dureri la inghitire si uneori varsaturi. Bolnavii prezinta adenopatii regionale dureroase. Local amigdalele sunt rosii acoperite cu depozite albicioase.
Analize de laborator si diagnostic:
Investigatiile de laborator necesare pentru a diferentia anginele virale de cele bacteriene cuprind hemoleucograma, VSH, proteina C reactiva, examenul bacteriologic al exudatului faringian, sumarul de urina. Diagnosticul se poate completa de la caz la caz cu reactii serologice (ASLO) sau examene virusologice.
Diagnosticul de angina se pune pe baza semnelor locale si generale, corelate cu datele epidemiologice.
Evolutie/complicații:
Complicatiile anginelor pot fi precoce (otite, otomastoidite, sinuzite, flegmon periamigdalian, adenoflegmon) sau tardive, constituind sindromul postanginos (reumatismul articular acut sau glomerulonefrita difuza acuta).
Profilaxie;
Cuprinde evitarea aglomeratiei, contactului cu persoane racite, evitarea expunerii prelungite la intemperii, frig, imbracaminte adecvata sezonului, etc.Profilaxia complicatiilor postanginoase se refera la supravegherea fostilor bolnavi de angina timp de 4 saptamani prin examene clinice si paraclinice ca HLG, VSH, ASLO, ex.de urina, etc.
