Hibernarea este un fenomen biologic, periodic si regulat,in timpul caruia temperatura corpului se readapteaza la niveluri mai scazute, apropiindu-se valoric de cea a mediului ambiant, iar frecvența cardiaca si respirația,precum si alte funcții principale sunt reduse in mod considerabil.Nastasescu si Ceausescu (1976) susțin faptul ca hibernarea este un fenomen adaptativ determinat genetic ,specific unor animale heteroterme.La majoritatea animaleleor hibernante poziția adoptata de animale este asemanatoare cu cea din timpul somnului natural,trezirea din acesta stare putindu-se realiza in orice moment.
Intrarea in hibernare este realizata in timp de catre animal prin acumularea si dezvoltarea in ficat si musculatura a glicogenului.Pregatirea animalelor pentru intrarea in hibernare se face printr-o serie de modificari fiziologice si metabolice realizate in timpul verii si inceputul toamnei, modificari coordonate de un complex de factori endo- si exogeni.
Încă din toamna animalele hibernante sufera modificari la nivelul functiilor vitale (circulatie , respiratie, termoreglare ) ,care impreuna cu acțiunea unor factori abiotici externi ( temperatura, lunina, presiune atmosferica) duc la declansarea hibernarii.Factorul primordial abiotic care determina intrarea in hibernare este temperatura scazuta. Unii biologi nu sunt de acord cu acesta supoziție si considera ca variatia termica nu ar fi in masura sa declanseze hibernarea .Explicarea fenomenului de hibernare s-a bazat pe mai multe teorii,care au luat in considerare concentratia unor substante din organismul animalelor :glucoza, acidul ascorbic si magneziul din serul sangvin ,precum si concentratia dioxidului de carbon din mediul extern .