Ca o troacă cu lături. În fine, intelectualii post-decembriști au preferat să stea pe margine, să chibițeze, deși erau primii chemați să administreze treburile cetății. O lipsă de spirit civic păguboasă, detrimentală societății românești. Intelectualii au hotărât, în anii ‚90, să se concentreze pe carieră, să mediteze, să se roage la Cel de Sus, să facă opere alese. În realitate, niciunul nu a rupt gura târgului. Niciunul nu s-a calificat la vreun Nobel, Oscar sau măcar un Pulitzer.
Naivitatea, ignoranța și pasivitatea intelectualității românești le-a permis unor 1.000 de băieți și fete - aceiași 1.000 de băieți și fete de 30 de ani - să se perpetueze la butoane. Vorbim de veritabili dinozauri politici. Aceleași figure terne și eterne din politica românească din ultimii 30 de ani. Și care mai vor încă 30. Deși nu au făcut până acum nimic bun pentru țară, ba din contră, au prăduit-o și vândut pe nimic. Toată gașca asta de politicieni care a gestionat treburile țării, timp de 30 de ani, toți pot fi acuzați oricând de trădare a interesului național și de subminare a economiei. Doar ca ei să se mai mențină la butoane, doar ca ei să mai pună niște milioane deoparte, doar ca ei să mai angajeze niște fiice sau fii ratați ori niște amante care, „când au vreun interes, își ridică fusta”. Asta e clasa politică românească. Ea trebuie să fie primenită cu oameni noi, dar în primul rând cu oameni de calitate. E nevoie de o infuzie masivă de oameni competenți, care să vină în special din zona antreprenorială.
România de aia nu performează, pentru că, timp de 30 de ani, a fost administrată doar de lefegii. În toate ministerele economice nu am avut niciodată un om care să vină din privat. Ia să vină un antreprenor la Ministerul Economiei, Ministerul Energiei, Ministerul de Finanțe, Ministerul Fondurilor Europene. Ăla are altă viziune. Știe cât de greu e, pe 25 ale fiecărei luni, să vireze impozit pe salarii, TVA, CAS sau CASS la Fisc. Cât de greu e, pe 30 ale lunii, să dea un salariu la 1, 100, 200, 2.000 de oameni. Cât de greu e să te lupți cu concurența nemiloasă a multinaționalelor, să reziști și să faci și performanță într-un mediu economic și politic ostil. Cât de greu e să te lupți cu discriminarea statului, care, în anii de tranziție de la o economie etatistă la o economie de piață, în loc să susțină capitalul românesc, să apere clasa antreprenorială românească, le-a dat la cap.
Statul român a fost ciumă pentru capitalul românesc și mumă pentru capitalul străin. În ultimii 12 ani, de la momentul integrării în Uniunea Europeană, 83% din ajutoarele de stat s-au dus către companiile străine, nu către firmele românești care dintotdeauna s-au confruntat cu o lipsă a capitalului financiar și cel mai important a capitalului uman și acelei minime culturi antreprenoriale sau de business. De aia companiile românești, precum muștele, mureau câte 20.000 – 30.000 în fiecare an, în faliment. Pentru că România nu a fost Polonia, Cehia, nici măcar Ungaria, să-și protejeze capitalul autohton. A fost lăsat în bătaia vântului, a vremurilor și intereselor marilor corporații. Asta nu înseamnă că nu avem nevoie de capital străin, de know-how și tehnologie. Dar trebuie să ne raportăm la toate aceste nevoi și să gândim parteneriate pe formula win-win, adică să câștige și statul român”, a spus deputatul Remus Borza.
Deputat Av. Dr. Remus Borza