Este sărbătoarea cea mai sfântă dintre sărbătorile religioase  creștine, semnificând minunea învierii lui Iisus Hristos, în cea de-a treia zi de la răstignirea Sa. Ca semnificație și importanță religioasă este urmată de Crăciun ( care marchează Nașterea lui Iisus).

Deși sărbătoarea Sfintelor Paști a cunoscut o semnificație precreștină, la vechii evrei ( de unde provine și denumirea aramaică pascha, ebraică pessach, preluată în latină sub forma pascha și bizantină pastihae), și anume eliberarea din robia egipteană (exodul) și traversarea Mării Roșii spre Pământul Sfânt promis (pesach -″trecere″) a poporului evreu, în vremea lui Moise, ea a devenit fundamentală în Creștinism pentru că cele trei mari evenimente esențiale : Patimile, Moartea și Învierea Lui Iisus s-au derulat în timpul Paștelui evreiesc din anul 33. Astfel, noua sărbătoare creștină a împrumutat numele celei vechi, dar cu semnificații diferite. Fără Minunea Învierii lui Iisus Hristos, în cea de-a treia zi de la Răstignirea Sa ( Patimile ) din Vinerea Mare, nu există creștinism.

O serie întreagă de evenimente preced sărbătoarea Paștelui, începând cu ″lăsata secolului″ (începutul postului mic de 40 de zile) și culminând cu Săptămâna Mare, cu o creștere a intensității spirituale concordantă cu derularea evenimentelor din trecut: Joia Mare – Cina cea de Taină, Vinerea Mare- Răstignirea Lui Iisus, Duminica Paștelui- Învierea (precedată de Noaptea Învierii), urmate de săptămâna luminată de după.

Una dintre practicile curente care marchează sărbătorile pascale este aceia a înroșirii ouălor, poporul român ducând această practică la rang de artă, prin încondeierea lor (în special, în Bucovina și Moldova). Sunt multe simboluri care însoțesc această practică: oul fiind un simbol al creației, al fecundității, al vieții, al echilibrului, iar culoarea roșie semnificând culoarea focului purificator, al sângelui, de unde și semnificația creștină (sângele Lui Iisus prelins pe ouăle din coșul adus de Maica Domnului la cruce).
De ouăle roșii sunt legate mai multe ritualuri: ciocnirea lor (în anumite regiuni se declanșează adevărate competiții), păstrarea cojilor, schimburi de ouă, punerea cojilor în arătură, spălarea pe ochi cu apă ,,neâncepută″ în care s-a pus un ou roșu etc. Pasca, cozonacii și drobul ( din miel) contribuie de asemenea, la specificitatea gastronomică a sărbătorii  pascale.