Copilul nu e rău, copilul nu e obraznic, nu e nici impertinent, și nici nu simte vreo plăcere în a face rău altora!

Oameni buni, dragi PĂRINȚI, copilul e doar „produsul” a ceea ce i-am oferit noi, in plan psihic şi emoțional, in principal în primii ani de viață, şi in general, a ceea ce-i oferim in continuare în fiecare zi a existenței lui unice, irepetabile şi incomparabile. 

E ca şi când SEMENI...apoi CULEGI! Nu poti culege ceea ce n-ai semănat vreodată: 

- Nu-i poți cere să te asculte, dacă tu nu ai avut nicicand timp sa-i asculți micile „probleme”, atât de importante pt el. 

- Nu-i poți cere să doarmă liniştit toata noaptea, dacă toata ziua nu ai reusit să-i dedici o oră din timpul tău prețios.

- Nu-i poți cere să interacționeze frumos cu ceilalți copii, atunci când pentru el singura „interacțiune” a fost cu televizorul sau tableta.

- Nu-i poți cere să fie atent şi să aibă grijă de ceilalți, dacă el nu are la cine merge atunci când se simte nesigur, trist sau singur.

- Nu-i poți cere să mănânce sănătos, când cel mai la-ndemână e punga cu chipsuri, dulciuri sau cartofii prăjiti cumpărați.

- Nu-i poți cere să nu mai facă pe el la 3, 4 sau 5 ani, atunci când nu-i oferi nici o altă modalitate de a se „descărca” emoțional.

- Nu-i poti cere să ia decizii singur, atunci când lui i s-au tăiat aripile ori de câte ori a îndrăznit să facă sau să spună ceva.

- Nu-i poti cere să spună adevărul, dacă tu, „nevinovat” l-ai mințit mereu sau nu i-ai acceptat trăirile sau intențiile.

- Nu-i poti cere să „nu se bată la şcoală” atunci când, acasă...aşa i se face educația! Sau când asta vede in familia lui.

- Nu poti să-i ceri să nu vorbească sau să nu se comporte „urât”, când pentru el, asta e singura metodă sigură prin care ştie că iți poate atrage atenția. 

- Nu-i poti cere să fie motivat să învețe şi să-i placă şcoala (sau grădinița) dacă n-ați citit nicicând o carte impreună.

- Nu-i poți cere să fie independent sau responsabil, dacă nu i-ai acordat minimum de incredere şi ai făcut totul în locul lui.

- Nu-i poți cere să fie linistit, echilibrat şi empatic, atunci când climatul în familie este de o cu totul alta natură.

- Nu-i poți cere să nu se îmbolnăvească încontinuu, dacă bolnav fiind, el are parte de toată grija și atenția ta. Dedică-i acestea și când e sănătos (Capitolul „bolile la copii” este unul extrem de vast şi poate nu la indemâna oricui. Este un domeniu pe care dacă ajungi sa-l descoperi şi să-l înțelegi, ai şansa, zic eu, să devii un părinte conştient de propriul copil şi să poți schimba unele lucruri legat de acest subiect, numit gereric „boală”).Toate cele de mai sus, sunt doar câteva din explicațiile ce pot sta în spatele unor astfel de comportamente ale copiilor, spuse foarte pe scurt si simplist. Pentru că orice comportament al copilului, ne transmite ceva, are în spate o întreagă poveste şi care, în cele mai multe cazuri, s-a dezvoltat in timp.Se intâmplă să aud printre părinți expresii de genul: „ce noroc ai cu el că doarme noaptea” sau„ce bine de tine că nu se bate la școală”, „ce noroc pe tine că i place să citească” NU! Aici nu e vorba de NOROC!Ăsta nu e nici un noroc!! Copilul acela, cu părinți „norocoşi” a avut el „norocul” (cum ar trebui să aibă orice copil) să-și simtă părinții aproape, chiar dacă nu intotdeauna fizic vorbind, să-l iubească necondiționat și să-i arate în fiecare zi asta, să-i dedice mult timp, dar mai ales timp de calitate, să-i ofere atenția cuvenită, să-l asculte, să-l înțeleagă, să-l accepte, să-i sufle sub aripi, să-l lase să fie el, într-o lume plină de „trebuie să fii aşa şi trebuie să faci asta!” La capătul acestei mici, să-i spunem, incursiuni în descoperirea copilului, îmi permit o singură sugestie : 

Priveşte-l 

Observă-l 

Ascultă-l 

Înțelege-l

Acceptă-l

Nu e niciodată prea târziu să-ți începi sau să-ți imbunătățești relația cu copilul tău!

Pentru mai multe informații accesați:
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.; facebook: Psihologie și Psihoterapie Cristina Selea