Pentru a putea vorbi despre „tulburări de personalitate”, mai întâi trebuie să stabilim ce este personalitatea. Personalitatea ar putea fi definită ca suma caracteristicilor personale, psihofizice, care determină felul cum gândește și se comportă o persoană.
Personalitatea reprezintă combinația de trăsături care oferă fiecăruia unicitate, ca de exemplu: sinceritate, sociabilitate, creativitate, răbdare, impulsivitate, empatie, flexibilitate, conștinciozitate, egoism, criticism etc.
O parte din aceste trăsături își au originea în moștenirea genetică, iar altele sunt dobândite sau influențate de părinți, de mediul în care creștem și ne dezvoltăm, sau de societatea în care trăim.
Deși trăim experiențe similare in viață, personalitatea este cea care face diferența în modul de a gândi și acționa. Tulburările de personalitate nu sunt catalogate ca fiind boli în sine, pentru că nu au un debut clar și nici tratament. Acestea sunt modele cognitive, emoționale și de relaționare, perturbate și nonfuncționale, care nu permit persoanei în cauză o funcționare normală în viața de zi cu zi.
Se dezvoltă și se manifestă încă din copilărie și rămân oarecum prezente pe tot parcursul vieții. Deși trăsăturile și comportamentele se pot observa încă din copilărie, diagnosticul se stabilește abia la vârta adultă, deoarece până atunci, personalitatea poate fi în formare încă.
Tulburarea de personalitate face ca persoana în cauza să aibă dificultăți în a percepe situațiile și în a relaționa cu alte persoane.
Apar limitări în ceea ce privește activitatea profesională și socială. Indivizii cu tulburări de personalitate nu se adaptează la mediu, ci încearcă să-l modifice după propriile lor nevoi, iar faptul că acest lucru nu este posibil, aduce cu sine frustrări care determină reacții exagerate și neadecvate.Tulburările de personalitate sunt grupate în 3 mari categorii(A, B, C) și 10 subcategorii.O să mă opresc asupra unor tulburări mai des întâlnite în viața de zi cu zi și în practică: 1. Tulburarea de personalitate DEPENDENTĂ - face parte din grupa C de tulburări și are ca și caracteristici principale frica și anxietatea ridicată.
Dependența reprezintă acea stare de imaturitate emoțională, acea nevoie permanentă ca cineva să-i poarte de grijă.
Caracteristici predominante:
- par neajutorați și lipsiți de inițiativă
- prezintă neîncredere în sine, în propriile forțe
- caută și preferă să trăiască în umbra unei alte persoane, considerată puternică
- se simte lipsit de ajutor atunci când rămâne singur, caută prezența unei persoane care să-i poarte de grijă.
- caută mereu confirmări de la cei din jur
- se străduiesc să fie mereu pe placul celorlalți, caută să obțină atenția acestora
- nu pot spune NU, se oferă să facă orice, chiar și cele mai neplăcute lucruri, din frica de a nu fi respinși dacă refuză.
- caută mereu să arate dovezi de iubire, loialitate față de persoanele din viața lor
- nu-și exprimă propriile păreri pentru a nu fi în dezacord cu interlocutorul
- tolerează orice fel de comportament din partea partenerului de cuplu și nu numai, fie el abuziv, de infidelitate sau agresiv
- îți dă mereu dreptate, te face să te simți indispensabil in viața acesteia
- pot fi obositori, mereu prezenți și intruzivi
- nu își asumă responsabilități, deoarece acest lucru implică decizii și inițiative
- trăiesc mereu cu o teamă de a nu fi abandonați de cei pe care îi consideră importanți în viața lor.
Trebuie să ținem cont de faptul că tulburările de personalitate reprezintă caracteristici EXTREME de personalitate și care persistă de-a lungul întregii vieți.
Faptul că uneori am trăit, izolat, un sentiment sau altul din cele descrise mai sus, nu înseamnă că există o tulburare a personalitații.
Deși personalitățile dependente prezintă o mare rezistență la schimbări, de frica abandonului, totuși psihoterapia poate ajuta. Pacientul poate fi ajutat să conștientizeze și să găsească sursa comportamentului dependent și să găsescă alte modalități de a se raporta la viață și la ceilalți.
În numerele următoare: Tulburarea de personalitate PARANOIDĂ și tulburarea NARCISICĂ.