Definiţie:

Piciorul diabetic este cea mai frecventă complicaţie a diabetului zaharat, aproximativ 70% dintre bolnavi prezentând această afecţiune. Infecţiile şi ulceraţiile la nivelul membrelor inferioare – cumul de simptome ce definesc piciorul diabetic – apar în principal din cauza neuropatiei diabetice, care constă în pierderea sensibilităţii (la durere, la rece, la fierbinte) la nivelul extremităţilor (aproape jumătate dintre diabetici se confruntă cu această problemă).

Altfel spus, rănile sunt sesizate cu întârziere şi, prin urmare, riscul de complicaţii este crescut, din cauza lipsei tratamentului la timp. O tăietură, o bătătură cauzată de încălţămintea incomodă, unghia încarnată, orice rană deschisă care permite pătrunderea bacteriilor (cel mai des întâlnit agent patogen implicat în apariţia infecţiilor la nivelul picioarelor este stafilococul), coroborate cu faptul că diabetul diminuează circulaţia sângelui şi slăbeşte imunitatea, favorizează apariţia şi extinderea unei infecţii, precum şi îngreunarea vindecării pielii.

Osteomielita (infecţia care se extinde la nivelul oaselor) este cea mai gravă complicaţie a piciorului diabetic şi deseori se poate ajunge chiar la cangrenă, fiind necesară amputarea porţiunii afectate.

Dacă se iau măsuri la timp, infecţiile uşoare pot fi tratate cu succes cu ajutorul antibioticelor, dar pacientul are în continuare cel mai important rol, şi anume acela de a-şi ţine sub control nivelul glicemiei, urmând tratamentul antidiabetic recomandat de medic, şi de a avea o igienă exemplară. De asemenea, renunţarea la fumat, purtarea de încălţăminte adecvată, folosirea instrumentelor de pedichiură (unghieră, forfecuţă etc.) corect sterilizate şi ţinerea sub control a tensiunii arteriale sunt măsuri care pot reduce semnificativ riscul de complicaţii.

Cauze:

Diabetul care nu este ţinut sub control duce la apariţia complicaţiilor. Neuropatia diabetică şi boala arterială periferică sunt două dintre principalele cauze ale ulceraţiilor apărute la nivelul picioarelor. Aceste afecţiuni duc la pierderea sensibilităţii la nivelul extremităţilor şi îngreunează circulaţia sangvină. Astfel, pacientul nu sesizează o rană aparent banală, cum ar fi o tăietură, de exemplu, bacteriile se pot acumula în zona afectată, iar circulaţia deficitară împiedică vindecarea acesteia.

De asemenea, în apariţia piciorului diabetic poate fi implicată şi artropatia Charcot, o afecţiune care constă în distrugerea progresivă a oaselor, articulaţiilor şi ţesuturilor moi, de cele mai multe ori de la nivelul gleznei.
Rezumând, principalii factori implicaţi în apariţia ulceraţiilor la nivelul picioarelor, în cazul unui pacient diabetic, sunt:

• Glicemia crescută
  Circulaţia sangvină deficitară
  Deteriorarea terminaţiilor nervoase de la nivelul membrelor inferioare
  Rănile deschise, infectate
  Sistemul imunitar slăbit
  Infecţiile fungice la nivelul unghiilor
  Calusurile, bătăturile sau băşicile cauzate de purtarea de încălţăminte inadecvată
  Pielea foarte uscată, predispusă la crăpare
  Unghiile încarnate
  Negii plantari
  Bolile cardiace sau renale
  Igiena incorectă
  Folosirea de instrumente de pedichiură nesterilizate corespunzător
  Tăierea incorectă a unghiilor de la picioare
  Obezitatea
  Consumul de alcool
  Fumatul
  Vârsta (statisticile arată că bărbaţii cu vârsta peste 60 de ani sunt mai predispuşi la apariţia piciorului diabetic)