Planul de acțiune pentru implementarea strategiei naționale privind incluziunea socială a persoanelor fără adăpost stabilește rezultatele, indicatorii de performanță, responsabilitățile, perioadele de implementare și sursele de finanțare a măsurilor identificate pentru direcțiile de acțiune aferente obiectivelor specifice identificate.

Documentele au fost elaborate în cadrul proiectului „Fiecare om contează! Evaluarea nevoilor persoanelor fără adăpost și a impactului serviciilor sociale existente asupra calității vieții acestora”, pe baza unor studii de fundamentare rezultate în urma anchetelor pe bază de chestionar care au vizat 1.220 de persoane fără adăpost, din care 788 de oameni beneficiază de servicii sociale în regim rezidențial și 432 de persoane trăiesc pe stradă sau în alte locuri publice.

Cercetările realizate au evidențiat profilul acestor persoane la nivel național, arătând că predomină bărbații (76,8%, față de 23,2% femei), cu vârste cuprinse între 18 ani și 64 ani (81,3%). 

Vârsta medie a celor fără adăpost este 50,6 ani, iar vârsta cea mai frecvent menționată este 52 de ani, necăsătoriți, cu nivel mediu de studii, sunt de peste trei ani în această stare de vulnerabilitate și au mai experimentat această situație de mai multe ori în trecut. 

Cercetăriile au mai arătat, totodată, că 44,3% dintre cei găzduiți în centre rezidențiale și 42,6% dintre cei care trăiesc pe stradă au copii, care, în unele cazuri, trăiesc cu ei sau beneficiază de măsură specială de protecție. 

Potrivit cercetării respective, principalele nevoi și dificultăți cu care se confruntă acești oameni sunt:

• lipsa documentelor de identificare;
• asigurarea nevoilor de bază;
• probleme de sănătate;
• lipsa unui medic de familie și/sau lipsa calității de asigurat de sănătate;
• prezența unor adicții;
• lipsa ocupației;
• lipsa surselor de venit;
• lipsa capacității de a derula în mod independent anumite activități.

Principalele cauze pentru care anumiți oameni au ajuns fără adăpost

Principalele cauze care au dus la această stare de vulnerabilitate sunt slaba monitorizare a fenomenului PFA, disfuncționalități în eficiența sistemului de asistență socială, lipsa veniturilor care să permită accesul la o locuință, pierderea locuinței ca urmare a divorțului/separării, părăsirea centrului de plasament la împlinirea vârstei de 18 ani, decesul părinților, evacuarea din casă de către proprietarii care au revendicat locuința, violența în familie ori înșelăciunea/frauda imobiliară. 

„Strategia națională are ca obiectiv general creșterea gradului de incluziune socială a persoanelor fără adăpost prin asigurarea unei protecții sociale adecvate nevoilor lor, pe baza analizelor efectuate fiind definite și patru obiective specifice, fiecare dintre acestea cu direcții de acțiune pentru care au fost dezvoltate măsuri și acțiuni, care acoperă trei paliere: prevenție, intervenție și post-intervenție.

Cele patru obiective specifice sunt: prevenirea accentuării fenomenului la nivel național; asigurarea intervenției adecvate, multidisciplinare și integrate în vederea incluziunii sociale a acestor persoane; prevenirea recăderilor post-intervenție și îmbunătățirea coordonării politicilor în plan național/local cu privire la grupul țintă”, scrie într-un comunicat de presă emis de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.